Ultima saptamana la 30 de grade

Am ajuns de 4 zile acasa in Cluj si amandoi ne revenim dupa socul termic: de la +30 grade la -5 grade si FARA urma de soare! Parca corpurile noastre ar vrea sa creasca temperatura in mediul extern si deci am ajuns amandoi la 38 de grade, cu tuse si frisoane! Diferenta de fus orar e demult topita, insa la socul termic nu ne-am gandit ca va fi asa dur.

Oricum avem o energie super, suntem bronzati si avem un fel de "aura" pe care ne-o observa lumea cu care ne intalnim. Un fel de combinatie intre relaxare cu veniti dintr-un alt mediu. Altfel...

In ultima saptamana ne-am axat pe statul la soare cat mai natural, pe cumparatul de suveniruri si pe ultimele lucruri de facut de pe lunga noastra lista. Astfel ca luni si marti, fiind foarte cald, am stat mai mult pe acasa unde puteam sa facem baie cu furtunul, sa facem plaja in gradina-terasa de la Ina si sa citim tot felul de lucruri despre istoria locala. Va recomandam cel putin doua linkuri interesante:
- despre faptul ca in nici un caz Columb nu a fost "descoperitorul" Americii
- despre motivele explorarilor spaniole si portugheze si impactul acestora pana in zilele noastre.

In 7 ianuarie am vrut sa mergem la muzeul Atarazana care promitea lucruri interesante despre adevaratii pirati din Caraibe. Din pacate muzeul e in renovare asa ca ne-am rezumat la a lua cateva suveniruri. Am realizat faptul ca suntem asa de familiarizati cu Zona Colonial, incat am putea fi foarte usori ghizi pentru vorbitorii de engleza! :)

In 8 ianuarie am vizitat o prietena romanca (chiar din Cluj!) care se afla de opt luni in Republica Dominicana, ca si presedinte a unei organizatii studentesti. E un fenomen interesant pe care l-am mai trait si in alte calatorii: cand esti intr-o tara straina ii cauti pe cei familiari tie, pe cei care iti seama intr-un fel sau altul. Poate ca in Romania nu am fi insistat atat de mult sa ne intalnim, dar acolo fiind printre putinii romani pe care ii stiam, nu am ezitat. La fel a fost cu slovenul din autobusul spre aeroport, cu care eram singuri trei albi de acolo si inevitabil am intrat in vorba! Sau la fel cum am incercat sa dau de sediul national al cercetasilor din Dominicana, doar pentru a gasi ceva familiar si drag de acasa (bineinteles ca toata lumea era in vacanta acolo in perioada asta!).

Seara am avut parte de o noua experienta dominicana: un meci de base-ball! Am studiat in avans un pic regulile jocului ca sa stim si noi la ce ne uitam pentru 4-5 ore cat tine de obicei un meci. Insa odata ajunsi pe stadion, ne-am dat seama ca desi evenimentul sportiv e important, spectacolul din tribune e cel putin asemanator. Adica lumea vine acolo si mananca, bea, canta, socializeaza, comenteaza, se agita si mai ales danseaza cam 50% din timp. Da, si printre toate astea, mai trebuie sa fi si cu ochii la joc, cel putin pentru un motiv: exista mari sanse sa fi lovit de o minge de baseball in cap sau corp si din reactile celor trei persoane care au fost lovite in acea seara, nu e prea placut! Desi nu exista pauze in jocul de baseball, fiecare moment "mort" era imediat umplut de mascota locala care anima tribunele, dar si de un fel de majorete care imparteau tricouri la spectatori din partea unui sponsor. Diferenta de scor a fost foarte mare pentru echipa gazda (16-2), insa nici un moment nu am simtit ca spectatori imbracati in galben (adversarii) ar fi fost vreun moment in pericol sa fie agresati de gazde. De fapt erau amestecati cu gazdele si comentau impreuna meciul.
Cireasa de pe tort a fost cand cu circa 2 ore inainte de finalul meciului, o formatie de instrumentalisti (tobe, trompete, bongo si alte obiecte zdranganitoare) au inceput sa se plimbe printre tribune cantand non-stop. Lumea efectiv a uitat de meci si dansau pe ritmurilor acestor tineri energici.



Vinerea a trecut usor cand ai soare pe cer si seara o luna imensa (cea mai apropiata de pamant in anul 2009)! Sambata Ina ne-a invitat la un mic dejun pe malul marii, iar duminica am petrecut-o in pur stil dominican: la umbra de palmier pe o plaja publica. Au venit si cativa colegi de-ai lui Ina cu care am facut un mic castel de nisip si cu care am discutat despre cultura matrimoniala putin diferita a dominicanilor.

Astfel exista o cultura "machista" in care un barbat ce se casatoreste trebuie sa fie in stare sa poata intretine toata familia si toate cheltuielile necesare ei. Daca femeia munceste (insa nu e deloc obligata de barbat sau la nivel social), atunci ce castiga foloseste doar pentru ea si nu e obligata sa contribuie cu nimic la ce ar putea fi "cheltuieli comune". In acelasi timp, este tolerat ca barbatul sa aiba de-a lungul vietii cateva amante pe care insa si pe acestea trebuie sa le intretina! O oarecare discretie e necesara, insa toata lumea stie si cam toata lumea o face.
De fapt acest aspect, al unui gen de libertinaj sexual, se observa de la felul in care oamenii intra in vorba si se imprietenesc foarte repede. Nu de putine ori am vazut oameni care tocmai s-au intalnit in autobus sau pe strada si dupa 10 minute la despartire se pupau si schimbau numere de telefon. Sau pur si simplu pentru ca esti strain alb, devi o atractie locala instant. Asta poate si pentru ca vad in tine un fel de bilet de "iesire" din tara (spre America in special).

In 12 ianuarie ne-am facut bagajele si drumul spre casa a fost pigmentat de intalnirea cu un tanar sloven care tocmai statuse si el in Dominicana o luna si am impartasit din experienta comuna. De asemenea in aeroportul din Paris ne-am intalnit cu un vechi amic Will Clowney, care acum locuieste la Belgrad. Uneori chiar te miri ce mica poate sa fie lumea! :)


In concluzie recomandam oricui sa aiba intr-adevar O LUNA intreaga de miere. Desi suntem de 4 ani impreuna, aceasta luna petrecuta impreuna a contat foarte mult pentru noi ca dinamica de cuplu si cunoastere reciproca. Daca pe acasa mai avem locuri de munca, prieteni mai variati, aici am stat impreuna efectiv 24 de ore din 24 (sau "bot in bot" cum ar spune mama). Multe decizii comune de luat, ajustari, adaptari, nevoie de spatiu personal... doar cateva din provocarile prin care am trecut cu bine!

Si in acelasi timp, mai avem un argument pentru a avea o luna de vacanta: pentru a avea efectiv 2 saptamani de vacanta, ai nevoie de o saptamana in avans DEJA la locul de vacanta pentru a te putea detasa de gandurile si problemele de acasa, apoi cele doua saptamani efective de relaxare. Iar la final inca o saptamana la locul faptei pentru a simti un pic de dor ca vrei acasa, astfel incat atunci cand ajungi sa fi deja montat sa te apuci de treaba! :)

Nu stim cum o sa ne uitam peste ani la aceste impresii si poze. Stim insa ca aceste evenimente au fost caracterizate printr-o traire aproape continua in momentul prezent, fara prea multe judecati, comparatii, atitudini. Am fost curiosi mereu, cu ochii mari si gura mica, pur si simplu absorbind ce ni se intampla atunci si acolo. Fara a filosofa prea mult, asta a fost poate cea mai importanta concluzie a noastra din aceasta experienta: ca viata e frumoasa oriunde esti, daca o traiesti in prezent, fara prejudecatile din trecut sau temerile din viitor.

In final avem o selectie din cele mai reprezentative poze din toate cele 29 de zile petrecuta in inima Caraibelor. Dati un click AICI sa le vedeti.