Dar sa le luam pe rand. :)
In prima zi am vizitat Cetatile Blidaru si Costesti.Cetatea Blidaru (vezi poza), este situata la o altitudine de 703 m, pe culmea dealului cu acelasi nume. Traseul pana la aceasta fortareata dureaza circa 50 de min de la pensiunile din capatul Costestiului si reprezinta o poteca ce ia pieptis dealul inca de la inceput. Drumul pana la cetate este unul spectaculos, iar urcusul nu este usor de loc. Poteca este strajuita de copaci care parca fiecare are o poveste a lui, cu personalitate, cu suflet si parca cu un rol in acel loc. Am vazut copacii cu radacini groase de tot, intortochiate si iesite din pamant. Multi mesteceni si fagi inconjurandu-se unul pe altul, iar dintre ei unii parca aveau "ochi" pe trunchiurile lor drepte. Ai senzatia ca esti "urmarit" parca de aceste priviri seculare, pazitoare ale locurilor. Salamandrele negre cu pete portocali, exotice de dreptul, iti taie mereu calea. Ai senzatia ca pasesti, ca te afunzi parca intr-o lume ireala, din alte timpuri.
Bucuria este mare cand, la finalul urcusului pe culmea dealului, descoperi zidurile antice ale cetatii dacice! Am ajuns, iar primul sentiment este unul coplesitor: te bucuri ca ai reusit sa ajungi acolo, esti plin de viata si energie si totusi nu iti vine sa vorbesti tare, sa razi zgomotos sau sa alergi... Nu poti decat sa pasesti usor, cu smerenie, coplesit de loc, de istorie si de toate intamplarile petrecute in mii de ani pe aceste locuri binecuvantate.
Cetatea Costesti este situata de asemenea pe culmea unui deal, numit Cetatuia, vecin cu Blidaru. Traseul este mai usor, pe drum de tara pietruit si dureaza circa 40 de min. Cetatea Costesti este mai intinsa ca suprafata ca si Blidaru, cu doua sanctuare vizibile: Sanctuarul Mare si Sanctuarul Mic. Cu un trecut mai zbuciumat si mai violent decat celelate fortarete dacice, si aici te simti coplesit de ceea ce este in jurul tau vizibil sau inca acoperit de pamant. Dealurile acoperite de padurea deasa ofera o priveliste uluitoare de jur imprejurul cetatii. Lumina calda a asfintitului mangaie aceste locuri, iti incalzeste si iti umple inima de bucurie.
A doua zi am pornit cu masinile prin Tara Hategului. Ziua se arata ploioasa dar asa cum vom vedea pe tot parcursul zilei, ploaie ne va ocoli: tot timpul acolo unde ne-am oprit soarele iesea dintre nori, iar cum plecam incepea din nou ploaia. Am fost uimiti de aceaste "mici minuni" cu care am fost binecuvantati in tot timpul acestei calatori :) .
Primul popas al zilei a fost la Manastirea Prislop (in poza e biserica) la Mormantul parintelui Arsenie Boca. Desi acum erau aici foarte multi oameni care fie participau la slujba, fie se rugau la mormantul parintelui Arsenie sau se plimbau pe potecile manastirii, am regasit aceasii liniste parca deasupra la tot, aceeasi liniste si netulburare pe care am simtit-o la 14-15 ani, cand mama ne-a adus pentru prima data la Prislop. Parintele Arsenie este acolo mereu, prezent, ascultand, dand mangaiere si sfat bun la fiecare care il cere.Sarmisegetusa Ulpia Traiana, urmatoarea oprire, este o cetate romana, capitala a provinciei Dacia, construita de romani dupa distrugerea Sarmisegetuzei Regia. Aflata pe drumul catre Caransebes, Ulpia Traiana este o marturie a trecerii romanilor pe aceste meleaguri. De departe mult mai bine pastrata decat vechile cetati dacice distruse in razboaiele de cucerire, Ulpia Traiana nu a avut insa aceasi forta enigmatica, aceasi atractie pentru noi ca si cetatile dacice. Parea lipsita de consistenta sacra si de linistea aceea mistica.
De aici, la cativa km, se afla Biserica Densus, cea mai veche biserica de piatra de pe teritoriul romanesc. Construita in jurul anul 400 D.C. cu piatra adusa de la Ulpia Traiana, aceasta biserica este o dovada a crestinismului timpuriu de pe aceste meleaguri. Biserica are o arhitectura un pic stranie pentru zilele noastre. Pictura originala este inca pastrata pe unele portiuni din ziduri si de asemenea reprezinta sfinti pictati in posturi mai rar intalnite in bisericile noastre.
Spre seara ne-am oprit la Cetatea Devei. In curs de renovare si modernizare, la Cetatea Devei se poate urca cu un funicular modern. Acesta a fost un nou prilej pentru grupul nostru sa ne distram copios, ba sa amuzam si pe responsabilii cu siguranta transportului pana la cetate. Privelistea este uimitoare de pe deal. Locul este si el incarcat de istorie, mult mai vechi decat s-ar crede. La coborare am cantat si am dansat un pic cu Dan Bitman si Holograf. :)
Pentru ultima zi a excursiei noastre am pastrat cetatea Sarmisegetuza Regia, cetatea dacica din mijlocul muntilor. Drumul de acces la cetate porneste din localitatea Costesti si merge pe firul Gradistei pe drum forestier de circa 20 de km, din care 15 km se pot parcurge cu masina mica (dar destul de anevoios), iar apoi la picior ultimii 5 km. La Sarmisegetuza nu ajungi usor. Este in mijlocul muntelui, inconjurata de paduri cu acces intortocheat... si intr0un fel este bine ca este asa! Impactul aici este extraordinar de puternic! Inca de la intrarea in cetate prin poarta de est esti intampinat de copaci uriasi, asemanatori coloanelor din catedralele gotice. Acesti copaci sunt doar acolo, in interiorul zidurilor de aparare. Pasesti incet pe poteca de-a lungul vechiului drum pavat. Din loc in loc, pe unele trunchiuri ale copacilor vezi scrijelituri de cutit, vandalizari cum vedem destul de des prin padurile noastre. Insa acesti copaci insufletiti se vindeca singuri intr-un mod miraculos. Le-am vazut ranile provocate de oameni cicatrizandu-se intr-un mod cu totul special, formand parca niste flori.Ca si la Blidaru si Costesti, si aici esti coplesit cu totul de atmosfera de liniste si pace, dar si de mister! Te trec fiori fara sa iti fie frig, lacrimile iti umezesc ochii fara sa stii de ce, simti ceva inexplicabil si cel mai la indemana lucru este sa te abandonezi locului acesta sfant. Nu poti decat sa iti ceri iertare ca esti acolo, ca prin prezenta ta tulburi acea liniste si armonie.
Razele soarelui inca strabat ramurile copacilor. La capatul potecii, in jos se deschide un luminis in care sunt amplasate sanctuarele acestui templu. Mergem printre ele, iar tentatia este foarte mare sa intri in mijlocul lor si sa simti timpul si spatiul... intr-una ... Sa afli cine esti? De unde vii? Ce cauti aici si acolo? ... Dar ceva te opreste: nu poti sa treci dincolo! Nu exista nici un semn de "nu treceti" sau "interzis accesul", si totusi ceva te tine si nu poti sa treci dincolo de piatra imprejmuitoare de 20 cm inaltime! Sentimentul este puternic, cutremurator. Nu poti decat sa te asezi deoparte si spui o rugaciune.
Deodata cineva intra in centrul Sanctuarului mare si o ploie torentiala se porneste din senin. Zambesc in sinea mea: "da, este bine ca este asa!". Nu putem umbla cum vrem noi intr-un loc sacru. Apa spala, curata acest loc de atingerea lumeasca, de nestiinta si inconstienta noastra. Omul iese din sanctuar si ploaia se opreste. Deja multi dintre noi, speriati de ploaie, au plecat deja de acolo. Soarele incet, incet isi arata din nou fata printre nori. Pornim si noi usor la vale. Nu putem explica aceste intamplari. Suntem inca impresionati si marcati. Aceasta senzatie o vom purta mereu cu noi! Trairile ce le-am avut in acele momente, ne infioreaza inima si acum. Suntem asa de mici in acest Univers, atat de putin cuprindem cu mintea noastra... avem constienta ca este ceva dincolo, ceva necuprins si neinteles inca, mult peste noi.. si este imposibil sa nu crezi sau sa nu mai crezi...
Mentiune: Pozele din acest articol sunt luate de pe internet. Pozele facute de noi la toate aceste locatii, le gasiti urmand link-ul de mai jos:
Poze de la Blidaru, Cetatuia Costesti, Manastirea Prislop, Ulpia Traiana, Biserica Densus, Deva si Sarmisegetuza Regia
.jpg)