tag:blogger.com,1999:blog-33341993907858286892024-02-06T22:26:54.227-08:00Cei doi tzuchiJurnalul virtual al familiei Moldovan.
Numai bun de umplut cu de toate cate au facut, cate fac si au sa mai faca in viitor! Fericirea e un proces de zi cu zi, niciodata o destinatie. Acest blog e creat astfel incat sa fie un martor la fericirea acestei minunate familii!Familia Moldovanhttp://www.blogger.com/profile/14695795082198999049noreply@blogger.comBlogger19125tag:blogger.com,1999:blog-3334199390785828689.post-85995687040337722232009-10-15T11:24:00.000-07:002009-11-15T11:54:42.246-08:00Aniversare unui an de la nunta noastraIntre 11-13 octombrie 2009 am sarbatorit un an de la nunta noastra printr-o excursie la Paris. Evenimentul a fost cu atat mai special cu cat aici am aflat ca vom avea primul nostru copil la mijloc de 2010. Pe langa aceasta veste minunata, excursia in sine a fost plina de evenimente si impresii de impartasit.<br /><br />Printre lucrurile care ne-au placut cel mai mult la Paris a fost relaxarea si buna dispozitie a oamenilor pe care ii intalneai pe strada, indiferent daca era zona turistica sau rezidentiala. Parcurile sunt mari, cu niste ulmi uriasi a caror frunze iti faceau automat o banala plimbare, in cel mai romantic lucru. De obicei aceste parcuri sunt pline de lume, familii cu copii dezinhibati, cantareti ambulanti decenti (chitara, muzicute, flasnete), se sta direct pe iarba, ponei cu copii mici calarind, oameni de toate varstele alergand sau pe biciclete (mai ales ca exista un sistem de biciclete gratuite cu care te poti plimba cam peste tot in Paris).<br /><br /><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.blogger.com/video.g?token=AD6v5dzvAUFdF7iGQJU5oenKdiBVU5ovHa5_agExxlmWnI_nJVW_mLopj6CiI1lN8X2aRHqG6fQAaws1HhNvyeJQAQ' class='b-hbp-video b-uploaded' frameborder='0'></iframe><br /><span style="font-style: italic;">Un 360 de grade menit sa sublinieze relaxarea dintr-o samabata dupa-masa normala intr-un parc din Paris.</span><br /><br /><br />Desi am stat cumulat 3 zile intregi, de abia ne-a ajuns timpul sa ajungem prin fata la marea majoritate a punctelor de interes. Si spre deosebire de alte orase turistice, aici chiar iti doresti sa intri sa le vizitezi, nu doar sa le bifezi pe harta! Singurul loc in care sa zicem ca am intrat a fost turnul Eiffel, dar la care totusi nu am ajuns pana in varf, petrecand totusi cam 3 ore (cam mult tinand cont de timpul scurt avut, insa totusi cam putin comparativ cu cat am fi vrut sa stam).<br /><br />Trasele nostre au inclus urmatoarele puncte de interes:<br />- <a href="http://image61.webshots.com/161/2/29/22/2873229220076995646uLAxde_ph.jpg">Arcul de Triumf</a> - ne asteptam la o chestie ceva mai mare ca replica noastra din Bucuresti, dar senzatia a fost una de coplesire. Masiv si totusi elegant, spatios dar cu basorieliefuri detaliate.<br />- <a href="http://www.earth-photography.com/photos/Countries/France/France_Paris_ChampsElysees2.jpg">Champs-Elysees</a> - pe buna dreptate ca simti in aer ca de aici se dau tonul la cele mai multe curente de moda, fitze sau atitudini. Cosmopolit, aglomerat, stralucitor, branduit peste tot. Un alt lucru frapant erau trotuarele imense, fiecare cu latimea unui bulevard de 4-5 benzi. Plus spatiul pentru masini la randul lui de 8 benzi pentru ambele sensuri!<br />- <a href="http://www.freefoto.com/images/1351/13/1351_13_1---The-Louvre--Paris--France_web.jpg">Louvre</a> - cu gradinile sale imense si piramida sa de sticla atat de ispititoare<br />- <a href="http://www.visitingdc.com/images/eiffel-tower-paris-france.jpg">turnul Eiffel</a> - cu povestea sa fascinanta si admiratia inspirata omenirii de la aparitia sa<br />- <a href="http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/2d/Paris-notre-dame-facade.jpg">catedrala Nottre Dame</a>, malurile Sennei si cartierul latin - coplesitoare de istorie, mai ales daca ai citit Mizerabilii de Hugo<br />- <a href="http://www.freewebs.com/jannekevanderlinden/pompidou01.jpg">centrul Pompidou</a> - cu tevile sale uriase din exterior si culorile tipatoare in decorul in general crem-gri al orasului<br />- <a href="http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/5/53/Pantheon_paris.jpg/300px-Pantheon_paris.jpg">Panteonul</a> si Universitatea Sorbona - parca stand una in veghea celeilalte<br />- alte piatete, parcuri, statui, chiar si cimitire celebre care apareau parca dupa fiecare colt de strada.<br /><br /><br /><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.blogger.com/video.g?token=AD6v5dxjwUDPJO0V6VM5PLXQYR3YY6sIXpFwFmIsIVxj2NLS4JVY7auABTxGyIWTM_1Jimz4csjkd2Ym5TgCGktX' class='b-hbp-video b-uploaded' frameborder='0'></iframe><br /><span style="font-style: italic;">Un cantec la flasneta clasica pariziana. Inregistrarea lasa de dorit, dar atmosfera era deosebit de romantica.</span><br /><br /><br />Pentru cei interesati de aspecte mai practice ale calatoriei, respectivi timpi de deplasare de la aeroport (valabil si la retur):<br />- de la aeroport Bauvais sunt autobuse care asteapta fiecare cursa care aterizeaza. De la momentul aterizarii pana cand eram in autobus au trecut doar 25 minute. Pretul biletului este de 13 euro un drum.<br />- drumul cu autobusul pana la statia Port Maillot (vestul Parisului) dureaza circa 60 minute<br />- din statia de autobus, metroul este la 5 minute (exista tablite indicatoare) de unde practic poti sa ajungi oriunde doresti. Pretul unui bilet de metro 1,6 euro un drum.Familia Moldovanhttp://www.blogger.com/profile/14695795082198999049noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3334199390785828689.post-35377023662729286902009-09-30T10:47:00.000-07:002009-11-15T11:58:43.466-08:00Din ianuarie pana in septembrie 2009Dupa intoarcerea din luna de miere in luna ianuarie, Raluca a plecat din 2 februarie pana la final de aprilie in Franta in interes de serviciu. Experientele comune au fost limitate la nivel virtual, iar Raluca a experimentat in aceasta perioada viata unui om normal din <a href="http://picasaweb.google.com/raluca.s.moldovan/LAncolieSiAnnecy#">Geneva</a> si in <a href="http://picasaweb.google.com/raluca.s.moldovan/Monaco#">Monte Carlo</a>. Iar pentru a completa calatoriile in interes de serviciu ale Ralucai, iata si pozele din luna iunie de la <a href="http://picasaweb.google.com/raluca.s.moldovan/VeneziaIunie2009#">Venezia</a><span style="font-style: italic;">. (Da-ti click pe numele oraselor dinainte pentru a vedea pozele cu ea)</span><br /><br /><br /><img src="file:///C:/DOCUME%7E1/ALEXAN%7E1/LOCALS%7E1/Temp/moz-screenshot.jpg" alt="" /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgq7P3cz0aqh1xToDKa6p-lqkspzxlfE_BOuEn7NcXLOZRTzdOTVyEObeCxQNBQY3QEshy6dHn7BX8xsJGTzhUx8pTzXf-Y26N6-3GeTmN7N0sKHrOR5ZsJmvdeNw_QZciZDQoPEc47_dA/s1600-h/eu+4.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgq7P3cz0aqh1xToDKa6p-lqkspzxlfE_BOuEn7NcXLOZRTzdOTVyEObeCxQNBQY3QEshy6dHn7BX8xsJGTzhUx8pTzXf-Y26N6-3GeTmN7N0sKHrOR5ZsJmvdeNw_QZciZDQoPEc47_dA/s200/eu+4.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5404408781814566082" border="0" /></a><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLdjkN-13iHiLnrOVuQ8mjc1vLsRaBZKeviLLy0fAIoh8pB1XJPzjJJLvtTb8-oCUMxTK6OTO7io4iUt2lq0jqkRnIMRRrKA5bt_ZsxcSrSePtlsKVCG5Nxam40Jp3Z5n_8KQ_SmUtULQ/s1600-h/eu+4.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLdjkN-13iHiLnrOVuQ8mjc1vLsRaBZKeviLLy0fAIoh8pB1XJPzjJJLvtTb8-oCUMxTK6OTO7io4iUt2lq0jqkRnIMRRrKA5bt_ZsxcSrSePtlsKVCG5Nxam40Jp3Z5n_8KQ_SmUtULQ/s200/eu+4.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5404409149754296626" border="0" /></a><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />Dupa ce Raluca a calatorit la inceput de an, a urmat Alex sa calatoreasca in timpul lunilor mai, iunie, iulie si august in Belgia, Suncuius, Franta (cu un mic tur european. Ptr poze, da-ti click <a href="http://picasaweb.google.com/moldovan.alexandru/CalatorieIulie2009#">AICI</a>) si din nou Suncuius, cu ocazia la diverse cursuri, tabere pentru copii si schimburi de tineret.<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRSDh3HjPGG7xR7Kt7-oDGvwdreKw7vnPvdZgXUZBmdEw479ormkMM6RgBAHHYlIl1W7VZegLqimo7tnRL6NmRzZxkX7msGG92agWXaYZ1jee0xyJQdFJ_QChGEyEPoOO7UaFd6c_sOs4/s1600-h/eu+4.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 150px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRSDh3HjPGG7xR7Kt7-oDGvwdreKw7vnPvdZgXUZBmdEw479ormkMM6RgBAHHYlIl1W7VZegLqimo7tnRL6NmRzZxkX7msGG92agWXaYZ1jee0xyJQdFJ_QChGEyEPoOO7UaFd6c_sOs4/s200/eu+4.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5404409963579344002" border="0" /></a><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />In august am fost la manastirea Necula, Cheile Rasnoavei si la prima editie a Olimpiadei familiei Moldovan la Tg. Mures. Acest ultim eveniment are dedicat un blog propriu (cu poze si filme) la acest link- http://olimpiadamoldovan.blogspot.com/ .<br /><br />In 5 septembrie am fost din nou impreuna la Suncuius, iar Raluca a invatat sa mearga pe bicicleta! Tot in zona Suncuius am fost si in 12 septembrie insa la Zece Hotare unde am fost impreuna cu Sabin si Ina.<br /><br />In weekendul prelungit din 20-21 septembrie am fost la Agapia la o nunta, vizitand insa si manastirea Agapia si apoi Cheile Bicazului si Lacul Rosu.<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8-p8087ER5zNabPdRaG74EXI183p7P7LzQ3B0wzk7gg2fBV_VOfk8vDP6GkIhUEBqlM2Usa_bIgzW0UYceCpFbBjjgRzB6b9CTPAIFmldbP7G7UoADjrs2QXeL3ihoOtZuiObQMxmOaU/s1600-h/DSC00018.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8-p8087ER5zNabPdRaG74EXI183p7P7LzQ3B0wzk7gg2fBV_VOfk8vDP6GkIhUEBqlM2Usa_bIgzW0UYceCpFbBjjgRzB6b9CTPAIFmldbP7G7UoADjrs2QXeL3ihoOtZuiObQMxmOaU/s200/DSC00018.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5404422149551059554" border="0" /></a>Familia Moldovanhttp://www.blogger.com/profile/14695795082198999049noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3334199390785828689.post-55339694740822392982009-01-17T12:48:00.000-08:002009-01-19T12:25:41.797-08:00Ultima saptamana la 30 de grade<span style="font-family:arial;"><span style="font-size:100%;">Am ajuns de 4 zile acasa in Cluj si amandoi ne revenim dupa socul termic: de la +30 grade la -5 grade si FARA urma de soare! Parca corpurile noastre ar vrea sa creasca temperatura in mediul extern si deci am ajuns amandoi la 38 de grade, cu tuse si frisoane! Diferenta de fus orar e demult topita, insa la socul termic nu ne-am gandit ca va fi asa dur.<br /><br />Oricum avem o energie super, suntem bronzati si avem un fel de "aura" pe care ne-o observa lumea cu care ne intalnim. Un fel de combinatie intre relaxare cu veniti dintr-un alt mediu. Altfel...<br /></span></span><br /><span style="font-family:arial;"><span style="font-size:100%;">In ultima saptamana ne-am axat pe statul la soare cat mai natural, pe cumparatul de suveniruri si pe ultimele lucruri de facut de pe lunga noastra lista. Astfel ca<span style="font-weight: bold;"> luni si marti</span>, fiind foarte cald, am stat mai mult pe acasa unde puteam sa facem baie cu furtunul, sa facem plaja in gradina-terasa de la Ina si sa citim tot felul de lucruri despre istoria locala. Va recomandam cel putin doua linkuri interesante:</span></span><br /><span style="font-family:arial;"><span style="font-size:100%;">- <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Pre-Columbian_trans-oceanic_contact">despre faptul ca in nici un caz Columb nu a fost "descoperitorul" Americii</a><br />- <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Age_of_Discovery">despre motivele explorarilor spaniole si portugheze si impactul acestora pana in zilele noastre.</a><br /></span></span><br /><span style="font-family:arial;"><span style="font-size:100%;">In<span style="font-weight: bold;"> 7 ianuarie</span> am vrut sa mergem la muzeul Atarazana care promitea lucruri interesante despre adevaratii pirati din Caraibe. Din pacate muzeul e in renovare asa ca ne-am rezumat la a lua cateva suveniruri. Am realizat faptul ca suntem asa de familiarizati cu Zona Colonial, incat am putea fi foarte usori ghizi pentru vorbitorii de engleza! :)<br /></span></span><br /><span style="font-family:arial;"><span style="font-size:100%;">In <span style="font-weight: bold;">8 ianuarie</span> am vizitat o prietena romanca (chiar din Cluj!) care se afla de opt luni in Republica Dominicana, ca si presedinte a unei organizatii studentesti. E un fenomen interesant pe care l-am mai trait si in alte calatorii: cand esti intr-o tara straina ii cauti pe cei familiari tie, pe cei care iti seama intr-un fel sau altul. Poate ca in Romania nu am fi insistat atat de mult sa ne intalnim, dar acolo fiind printre putinii romani pe care ii stiam, nu am ezitat. La fel a fost cu slovenul din autobusul spre aeroport, cu care eram singuri trei albi de acolo si inevitabil am intrat in vorba! Sau la fel cum am incercat sa dau de sediul national al cercetasilor din Dominicana, doar pentru a gasi ceva familiar si drag de acasa (bineinteles ca toata lumea era in vacanta acolo in perioada asta!).</span></span><br /><span style="font-family:arial;"><span style="font-size:100%;"><br /></span></span><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNCNyyZuM3Q43SXd4Hve8YzCsl4NoydnY2t4OBqAfZBqYXh4WHWaKrfVTKI7b7hDMFjua4P9JSvuoFX15sC9YWyndD52xbXPxasKtmiGGMZls8H6-7GADHVoESA5wKuIKm18mb3V6VV6g/s1600-h/IMG_7266.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNCNyyZuM3Q43SXd4Hve8YzCsl4NoydnY2t4OBqAfZBqYXh4WHWaKrfVTKI7b7hDMFjua4P9JSvuoFX15sC9YWyndD52xbXPxasKtmiGGMZls8H6-7GADHVoESA5wKuIKm18mb3V6VV6g/s200/IMG_7266.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5292403201805779794" border="0" /></a><span style="font-family:arial;"><span style="font-size:100%;">Seara am avut </span></span><span style="font-family:arial;"><span style="font-size:100%;">parte de o noua experienta dominicana: un meci de base-ball! Am studiat in avans un pic regulile jocului ca sa stim si noi la ce ne uitam pentru 4-5 ore cat tine de obicei un meci. Insa odata ajunsi pe stadion, ne-am dat seama ca desi evenimentul sportiv e important, spectacolul din tribune e cel putin asemanator. Adica lumea vine acolo si mananca, bea, canta, socializeaza, comenteaza, se agita si mai ales danseaza cam 50% din timp. Da, si printre toate astea, mai trebuie sa fi si cu ochii la joc, cel putin pentru un motiv: exista mari sanse sa fi lovit de o minge de baseball in cap sau corp si din reactile celor trei persoane care au fost lovite in acea seara, nu e prea placut! Desi nu exista pauze in jocul de baseball, fiecare moment "mort" era imediat umplut de mascota locala care anima tribunele, dar si de un fel de majorete care imparteau tricouri la spectatori din partea unui sponsor.</span></span><span style="font-family:arial;"><span style="font-size:100%;"> Diferenta de scor a fost foarte mare pentru echipa gazda (16-2), insa nici un moment nu am simtit ca spectatori imbracati in galben (adversarii) ar fi fost vreun moment in pericol sa fie agresati de gazde. De fapt erau amestecati cu gazdele si comentau impreuna meciul.<br /></span></span><span style="font-family:arial;"><span style="font-size:100%;">Cireasa de pe tort a fost cand cu circa 2 ore inainte de finalul meciului, o formatie de instrumentalisti (tobe, trompete, bongo si alte obiecte zdranganitoare) au inceput sa se plimbe printre tribune cantand non-stop. Lumea efectiv a uitat de meci si dansau pe ritmurilor acestor tineri energici.</span></span><br /><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.blogger.com/video.g?token=AD6v5dxs4qbA7PrJsggmexyN-lY2_CrWosk-2gB8zpWbq5iI_9_1kJ9jdbn63d-DZ_NjNuat6uuEUBur2ZdgQCTgGQ' class='b-hbp-video b-uploaded' frameborder='0'></iframe><br /><br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzeG4adDwDGyDbtSPcTw_kXotvqGQ3rmbG229x8HjqHZ3pzxoH7RlXOWncD4fgFcX5GJSlPmYNDtsVBNCXUMny5kzjGYXdCwFUxwsoY9fuIqVjeca3swunuyhpjPCcV0vSWpQ3eGZngF0/s1600-h/IMG_7389.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzeG4adDwDGyDbtSPcTw_kXotvqGQ3rmbG229x8HjqHZ3pzxoH7RlXOWncD4fgFcX5GJSlPmYNDtsVBNCXUMny5kzjGYXdCwFUxwsoY9fuIqVjeca3swunuyhpjPCcV0vSWpQ3eGZngF0/s200/IMG_7389.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5292404686575877202" border="0" /></a><span style="font-family:arial;"><span style="font-size:100%;"><span style="font-weight: bold;">Vinerea</span> a trecut usor cand ai soare pe cer si seara o luna imensa (cea mai apropiata de pamant in anul 2009)! <span style="font-weight: bold;">Sambata</span> Ina ne-a invitat la un mic dejun pe malul marii, iar <span style="font-weight: bold;">duminica </span>am petrecut-o in pur stil dominican: la umbra de palmier pe o plaja publica. Au venit si cativa colegi de-ai lui Ina cu care am facut un mic castel de nisip si cu care am discutat despre cultura matrimoniala putin diferita a dominicanilor.<br /><br />Astfel exista o cultura "machista" in care un barbat ce se casatoreste trebuie sa fie in stare sa poata intretine toata familia si toate cheltuielile necesare ei. Daca femeia munceste (insa nu e deloc obligata de barbat sau la nivel social), atunci ce castiga foloseste doar pentru ea si nu e obligata sa contribuie cu nimic la ce ar putea fi "cheltuieli comune". In acelasi timp, este tolerat ca barbatul sa aiba de-a lungul vietii cateva amante pe care insa si pe acestea trebuie sa le intretina! O oarecare discretie e necesara, insa toata lumea stie si cam toata lumea o face.</span></span><br /><span style="font-family:arial;"><span style="font-size:100%;">De fapt acest aspect, al unui gen de libertinaj sexual, se observa de la felul in care oamenii intra in vorba si se imprietenesc foarte repede. Nu de putin</span></span><span style="font-family:arial;"><span style="font-size:100%;">e ori am vazut oameni care tocmai s-au intalnit in autobus sau pe strada si dupa 10 minute la despartire se pupau si schimbau numere de telefon. Sau pur si simplu pentru ca esti strain alb, devi o atractie locala instant. Asta poate si pentru ca vad in tine un fel de bilet de "iesire" din tara (spre America in special).<br /><br />In <span style="font-weight: bold;">12 ianuarie </span>ne-am facut bagajele si drumul spre casa a fost pigmentat de intalnirea cu un tanar sloven care tocmai statuse si el in Dominicana o luna si am impartasit din experienta comuna. De asemenea in aeroportul din Paris ne-am intalnit cu un vechi amic Will Clowney, care acum locuieste la Belgrad. Uneori chiar te miri ce mica poate sa fie lumea! :)<br /><br /></span></span><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVBlAGWXdCeUEMWvVBEdut2CqGzF5jdjWU6Vp-GZDtYQmxi37bU_h5o-UW4K6-KmexEvL5E142JDqz7PKiOFrv1oG0rBGKiGLqTIeMCI2XwfNRzGTaQTDBEwN6cK9xgtY5Rme8LgySzV4/s1600-h/IMG_7348.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVBlAGWXdCeUEMWvVBEdut2CqGzF5jdjWU6Vp-GZDtYQmxi37bU_h5o-UW4K6-KmexEvL5E142JDqz7PKiOFrv1oG0rBGKiGLqTIeMCI2XwfNRzGTaQTDBEwN6cK9xgtY5Rme8LgySzV4/s200/IMG_7348.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5292405176440204066" border="0" /></a><span style="font-family:arial;"><span style="font-size:100%;">In concluzie recomandam oricui sa aiba intr-adevar O LUNA intreaga de miere. Desi suntem de 4 ani impreuna, aceasta luna petrecuta impreuna a contat foarte mult pentru noi ca dinamica de cuplu si cunoastere reciproca. Daca pe acasa mai avem locuri de munca, prieteni mai variati, aici am stat impreuna efectiv 24 de ore din 24 (sau "bot in bot" cum ar spune mama). Multe decizii comune de luat, ajustari, adaptari, nevoie de spatiu personal... doar cateva din provocarile prin care am trecut cu bine!<br /><br />Si in acelasi timp, mai avem un argument pentru a avea o luna de vacanta: pentru a avea efectiv 2 saptamani de vacanta, ai nevoie de o saptamana in avans DEJA la locul de vacanta pentru a te putea detasa de gandurile si problemele de acasa, apoi cele doua saptamani efective de relaxare. Iar la final inca o saptamana la locul faptei pentru a simti un pic de dor ca vrei acasa, astfel incat atunci cand ajungi sa fi deja montat sa te apuci de treaba! :)<br /></span></span><br /><span style="font-family:arial;"><span style="font-size:100%;">Nu stim cum o sa ne uitam peste ani la aceste impresii si poze. Stim insa ca aceste evenimente au fost caracterizate printr-o traire aproape continua in momentul prezent, fara prea multe judecati, comparatii, atitudini. Am fost curiosi mereu, cu ochii mari si gura mica, pur si simplu absorbind ce ni se intampla atunci si acolo. Fara a filosofa prea mult, asta a fost poate cea mai importanta concluzie a noastra din aceasta experienta: ca viata e frumoasa oriunde esti, daca o traiesti in prezent, fara prejudecatile din trecut sau temerile din viitor.<br /><br />In final avem o selectie din cele mai reprezentative poze din toate cele 29 de zile petrecuta in inima Caraibelor. Dati un click <a href="http://picasaweb.google.com/raluca.s.moldovan/Caraibe15Dec200812Ian2009#">AICI</a> sa le vedeti.<br /></span></span>Familia Moldovanhttp://www.blogger.com/profile/14695795082198999049noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3334199390785828689.post-73030342096641551652009-01-05T09:29:00.000-08:002009-01-17T12:31:03.088-08:00Revelion la 25 de grade<span class="Apple-style-span" style="color: rgb(51, 51, 51);font-family:'Trebuchet MS';font-size:85%;" ><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; color: rgb(51, 51, 51);font-family:Georgia;font-size:16px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">In seara din </span></span><span class="Apple-style-span" style="font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">29 decembrie</span></span></span><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span"> am avut invitat la cina un localnic, Jordi, care ne-a dat mai multe detalii despre locul in care Sabin si Ina se gandeau sa ne petrecem Revelionul: Plaja Fronton. Am realizand ca luand in considerare toate variabilele, ar putea fi in cel mai bun caz o aventura extrema, dar cu siguranta cu multa andrenalina si discomfort. Practic am constientizat ce inseamna expresia "a nu fi de-a locului", indiferent cat ai locuit in respectiva tara si cunosti limba si oamenii. Cred ca de fapt totul se reduce la acel "fel de a fi" din cultura locului, pe care nu o poti pur si simplu copia ci trebuie sa iti fie "indoctrinata" de catre societate si familie inca de cand te-ai nascut. In plus, daca esti adult si vii din propria ta "indoctrinare" iti e cu atat mai greu sa o intelegi, deprinzi si sa o folosesti. </span></span></p><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; min-height: 19px; color: rgb(51, 51, 51);font-family:Georgia;font-size:16px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span"><br /></span></span></p><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; color: rgb(51, 51, 51);font-family:Georgia;font-size:16px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">Pentru ca era o vreme ploioasa ne-am orientat </span></span><span class="Apple-style-span" style="font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">marti</span></span></span><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span"> spre un obiectiv apropiat de noi, ca in caz de ploaie sa nu mai patim ca data trecuta cu valul! Am fost asadar in "Plaza de la Cultura" unde era resedinta fostului dictator Trulio, iar cladirile de acolo sunt acum muzee. Una dintre ele se numeste "Muzeul Omului Dominican" pe care am si vizitat-o. Am avut parte de o noua lectie de istorie locala care se concentra pe perioada de dinainte de Columb si apoi viata indienilor taino (bastinasii care au fost practic exterminati de boli si violenta) si a sclavilor africani adusi mai tarziu in locul lor pentru a munci in mine si pe campurile de trestie de zahar. O istorie fara realizari majore la nivel material dar cu multa simbioza cu natura inainte de Columb, si cu multa violenta in scopul crestinarii si "civilizarii" acestor locuri dupa venirea spaniolilor. Stiu ca nu se cuvine sa compari istoria altor locuri, dar noi ca romani si tinuturile din care venim suntem atat de binecuvantati si din pacate nu realizam acest lucru. E bine deci sa mai calatorim si prin alte culturi ca sa ne dam seama de asta.</span></span></p><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; min-height: 19px; color: rgb(51, 51, 51);font-family:Georgia;font-size:16px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span"><br /></span></span></p><img style="margin: 0px 10px 10px 0px; text-align: justify; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijasgCIaawPAGlzYNpoTbnvAsq9zvBQONSjfTQ0omGrEZ9jHmo4xiYf1zTjy4b_DLFApfRzebRcmUHJF_mUWONu29qYENULr9YuXpnPJJpx7NDE-3yiYXqbaCG8y3EMSdItdCbIHsklMQ/s200/IMG_7015.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5287935365132669346" border="0" /><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; color: rgb(51, 51, 51);font-family:Georgia;font-size:16px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">In </span></span><span class="Apple-style-span" style="font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">zi</span></span><span class="Apple-style-span" style="font-weight: normal;"><span class="Apple-style-span" style="font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">ua de revelion</span></span></span><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span"> ne-am hotarat ce facem: o petrecere acasa!</span></span></span></span></p><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; color: rgb(51, 51, 51);font-family:Georgia;font-size:16px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">Asa ca toata ziua am mers dupa cumparaturi, am gatit si ne-am pregatit. De fapt a fost unul din cele mai interesante Revelione pentru ca am fost oameni din 3 tari (Romania, Argentina si Bolivia), intr-o tara a nici unuia (Rep. Dominicana), am vorbit intr-o limba a nici unuia (engleza), am mancat mancare japoneza (Sushi), cu ingrediente cumparate din cartierul chinezesc, am inchinat cu vin din Chile si tequila mexicana si am ascultat muzica tibetana. Si mai sunt oameni care spun ca globalizarea e doar o utopie! :)</span></span></p><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; min-height: 19px; color: rgb(51, 51, 51);font-family:Georgia;font-size:16px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span"><br /></span></span></p><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; color: rgb(51, 51, 51);font-family:Georgia;font-size:16px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">De </span></span><span class="Apple-style-span" style="font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">1 ianuarie</span></span></span><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span"> am stat dupa-masa vreo 5 ore si ne-am adus aminte ce am facut in fiecare luna din anul 2008, ce a fost important, ce am invatat, etc. Au fost momente foarte frumoase impreuna cu nasii nostrii, concluzia finala fiind ca pentru a avea o viata extraordinara e suficient sa ai ceva mic in fiecare zi, decat ceva mare odata pe luna. Fericirea e data de o succesiune de momente normale dar constante, de mici bucurii zi de zi pe care sa le apreciezi atunci cand le ai.</span></span></p><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; min-height: 19px; color: rgb(51, 51, 51);font-family:Georgia;font-size:16px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span"><br /></span></span></p><span class="Apple-style-span" style="color: rgb(0, 0, 238);font-family:Georgia;" ><img src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhocaeQdr3tgoBFkX4oUscbLBhd9E7xSNZsI6OfNMRZe0vX7y5Ge8KuJ3bFcY6m_XEq8Dy8WuYTCe5Qd1YwBDYTt6ZZ1ltuOmtqYFY4g4veeOul0MdCBzpTjYOrJBlO9yOfbs_b3-WYnZ0/s200/IMG_7081.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5287946824528866370" style="margin: 0px 10px 10px 0px; text-align: justify; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" border="0" /></span><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; min-height: 19px; color: rgb(51, 51, 51);font-family:Georgia;font-size:16px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">Chiar daca nu am avut parte de aventura de la Fronton, am gasit o alternativa mai sigura, dar totusi cu suficien</span><span class="Apple-style-span" style="font-family:Georgia;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">ta aventura: o </span></span><span class="Apple-style-span" style=""><span style="font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal;font-family:Georgia;" ><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">excursie la un "eco-lodge" numit "Hotel Paraiso Cano Hondo"</span></span></span><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span"> aflat in partea de nord-est a tarii intr-un parc national (Los Haitises). Asa ca d</span><span class="Apple-style-span" style="font-family:Georgia;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">is de dimineata, </span></span><span class="Apple-style-span" style="font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">vineri</span></span></span><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span"> ne-am urcat intr-un Guagua (un autobus local) si dupa 4 ore printr-un peisaj natural de exceptie si dupa ce am mers inca 10 km cate doi pe un moto-concho (o motocicleta cu roti inguste, dar pe care incap si 4-5 oameni!) am ajuns la un complex hotelier care la inaugurarea sa avea mai multe piscine (12) decat camere (5). Acum raportul s-a mai echilibrat insa senzatia ramane ca esti peste tot inconjurat de apa, piscine, poduri si palmieri. Oricum totul pare integrat sau scos direct din natura: nici nu iti dai seama daca s-a sculpat in deal si a iesit acest hotel sau s-a construit peste padure, dar intr-un fel in care ar fi facut-o poate si natura. Asa ca ne-a luat cateva ore sa exploram tot spatiul, care desi nu era mare te imbia mereu sa te opresti, sa admiri, sa pui mana, sa il simti. </span></span></span></span></span></span></span></p><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; min-height: 17px; color: rgb(51, 51, 51);font-family:Verdana;font-size:14px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span"><br /></span></span></p><img style="margin: 0px 10px 10px 0px; text-align: justify; float: left; cursor: pointer; width: 150px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIuAcqZUWv5bKthU5xwedkGS2fos71xSduJaJelq7jqNIOUUTn7mZ0iYTzhwSLuRK7xS56KPXmJSI2V9YKsa_BNwpfGmq31uAycALgDj8mJhhc1EzmAyf8uUwTqjczuT4lN4tSznQyp3Q/s200/IMG_7106.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5287941654506968146" border="0" /><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; color: rgb(51, 51, 51);font-family:Verdana;font-size:14px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">Seara ne-a prins repede in pat pentru ca in mod ciudata pe toti ne durea capul (poate de la atata frumusete sau pentru ca am fost deochiati de oamenii din autobus care se uitau la noi albii), iar </span></span><span class="Apple-style-span" style="font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">sambata</span></span></span><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span"> am avut un tur spendid prin padurea tropicala umeda, piscaturi de tantari, pesteri cu desene taino si o plimbare cu barca prin padurea de mangrove. Dupa o zi plina, am avut o cina gustoasa cu peste local fript si am povestit pana tarziu, concluzionand practic cele doua saptamani in care am stat noi patru impreuna. </span></span></p><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-family: Verdana; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; font-size: 14px; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; min-height: 17px; color: rgb(51, 51, 51);"><br /></p><img style="margin: 0px 10px 10px 0px; text-align: justify; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOmEwLC5teqmo7tkmYXiRQJtaZRYecXaF9AADNrzTfSz01ez9xhU92IzF4hTRIZ4y8bpJuJrv2yFV-d6cbebWyPFw7p5y58Nkk2qYIfs5NurWaTruKDaNBiBrr8F81_VW_C6jK6nCGSN8/s200/IMG_7048.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5287942686378371122" border="0" /><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; color: rgb(51, 51, 51);font-family:Verdana;font-size:14px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">Vreau insa sa revin la experienta cu guagua (autobusul) care prin drumul dus-intors pana la Sabana del Mar ne-a oferit o simtire autentica a vietii dominicane. In primul rand aceste autobusuri sunt o denumire generala cam pentru orice masina car</span><span class="Apple-style-span" style="font-family:Verdana;"><span class="Apple-style-span" style=""><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">e e mai mare decat un sedan, pana ajunge la categoria superioara de autocar(expresul). Oricum ca si chestii definitorii, orice guagua este o rabla de masina, cu bare triple de protectie in fata si in spate, un clanxon puternic, muzica latino non-stop, cu un sofer dement si un "operator" (un fel de taxator) care de cele mai multe ori sta pe treptele de la usa deschisa si striga directia de mers si racoleaza oameni de pe strada</span></span></span><span style="font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal;font-family:Georgia;" ><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">. E fascinant sa ii vezi cum comunica acestia doi, prin strigate scurte, prin lovituri in caroseria exterioara, cum "operatorul" face cu mana la alte masini pentru a obtine prioritatea dorita. Acelasi "operator" ajuta lumea sa urce si sa coboare, aseaza bagajele pe sub scaune sau ridica clienti si ii muta in diverse parti din autobus, astfel incat toata lumea sa aiba loc pe scaun. Poate o sa ma intreb peste ani cum adica "muta clientii ca sa avem loc pe scaun cu totii" si de aceea vreau sa scriu acum ca desi erau doar 20 de scaune, la un moment dat eram 40 de oameni care stateau jos, iar in medie eram la vreo 27-30. Si desi ventilatia era data doar de geamurile deschise iar afara erau cam 30 de grade, lumea se ajuta, isi faceau loc, radeau si fredonau merengue. Nu am vazut pe unul iritat, nervos, nemultumit si toate astea fara sa imi para ca ar fi resemnati. Iar aceasta stare ne-a cuprins si pe noi patru care eram o "pata de lapte" in aceasta masa creola. Un alt lucru interesant despre guagua este spiritul de mica comunitate pe care il au aceste autobusuri, in sensul ca lumea intra in vorba foarte usor, se ajuta intre ei, mamele si batranii au mereu prioritate si sunt respectati. </span></span></span></span></span></p><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; min-height: 19px; color: rgb(51, 51, 51);font-family:Georgia;font-size:16px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span"><br /></span></span></p><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; color: rgb(51, 51, 51);font-family:Georgia;font-size:16px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">Noi impresii (sau confirmari) despre Republica Dominicana:</span></span></p><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; color: rgb(51, 51, 51);font-family:Georgia;font-size:16px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">a) drumurile noi din orase sunt benzi de asfalt puse peste drumurile vechi, fapt ce a dus la crearea unor adevarate santuri intre borduri si drumul efectiv. Au autostrazi care ii ajuta mult, insa drumurile nationale sunt doar cu o banda pe directie si de cele mai multe ori stricate si surpate. In afara de autostrazi, fiecare drum e plin de gunoaie menajere si industrial.</span></span></p><img style="margin: 0px 10px 10px 0px; text-align: justify; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtLS7o4567V5BwnE-QMT4j2IxyLDPb5XIXCTxkpqGGQZDgs-O57zXVKDkDFFH3z2TM2JCW1QELwbTz4yuV_Yr4h91bHOgrMkh5nTieqgrgxRPOrZYpZO0sbbQrqmVGcG57aMWjIpxqikA/s200/IMG_7076.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5287936652507780722" border="0" /><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; color: rgb(51, 51, 51);font-family:Georgia;font-size:16px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">b) natura e efectiv splendida. Copacii sunt exotici si cresc pe orice petic de pamant, livezi de portocali, iar fiecare casa prapadida are cativa bananieri si cocotieri in curte. Relieful se intinde de la marile albe si apa turcoaz pana la muntii de peste 3000 de metri. Iar deasupra norii pufosi si soarele mereu stralucitor. </span></span></p><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; color: rgb(51, 51, 51);font-family:Georgia;font-size:16px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">c) oamenii sunt zambareti mereu, primitori, canta si vorbesc mult, saluta, canta merue, curati ca haine si odor propriu, saraci si bogati in dihotomie majora si fara prea multa clasa de mijloc. Sunt o imbinare intre cele 3 culturi emergente de acum 500 de ani: taino, spaniola si africana. Ni s-a intamplat printre altele sa vedem o persoana alba, dar cu buze si frunte de african clar. </span></span></p><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; min-height: 19px; color: rgb(51, 51, 51);font-family:Georgia;font-size:16px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span"><br /></span></span></p><img style="margin: 0px 10px 10px 0px; text-align: justify; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYdNUlWyL82es7oYmNHSGi1v0B2xoR1ZL8C3S7ZZjZFbT5FogzLwibrl4CarrbnpCax6Dd0f0i1BfhVFcQexi1WGisUMBzy_3Oj7OEeG0qd7E9smwWxe_VKacXTrIhhpEgCCgCvAFTwZ4/s200/DSCN0267.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5287945264775583314" border="0" /><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; color: rgb(51, 51, 51);font-family:Georgia;font-size:16px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">Ne-am intors in </span></span><span class="Apple-style-span" style="font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">4 ianuarie</span></span></span><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span"> si in timp ce Sabin si-a facut bagajele pentru plecarea in Sudan, restul ne-am ocupat de treburi administrative: gradinarit, aranjat poze, spalat haine...</span></span></p><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; min-height: 19px; color: rgb(51, 51, 51);font-family:Georgia;font-size:16px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span"><br /></span></span></p><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; color: rgb(51, 51, 51);font-family:Georgia;font-size:16px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span">Ultima noastra saptamana a inceput cu o zi de acumulare la nivel energetic si emotional pentru ultimele chestii ce dorim sa le facem in aceasta tara. Asa ca am stat pe langa casa, am facut cumparaturi si planuri pentru urmatoarele zile. </span></span></p><p style="margin: 0px; text-align: justify; font-family: Georgia; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; font-size: 16px; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; color: rgb(51, 51, 51);"><br /></p></span>Familia Moldovanhttp://www.blogger.com/profile/14695795082198999049noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3334199390785828689.post-20165369538835512562008-12-29T18:40:00.000-08:002008-12-29T19:14:25.116-08:00A doua saptamana in CaraibeNu am mai scris de o saptamana pe blog insa avem o sumedenie de notite din aceasta perioada. Ideea de baza e ca parca suntem aici de cand e lumea si tot ce facem in fiecare zi e foarte firesc. Adica ni se pare normal sa fim in Republica Dominicana, intr-o casa impreauna cu Sabin si Ina, sa ne bronzam natural in decembrie si sa mancam nuca de cocos si ananas de la coltul strazii in loc de … gogosi spre exemplu.<br /><br />Un alt lucru de care ne dam seama, e ca dupa ce in prima saptamana vedeam doar diferentele pozitive (caldura, verdeata, stoluri de papagali verzi in copaci, apa turcoaz, etc…), acum incepem sa ne dam seama de lucrurile care sunt mai bune in Romania. De exemplu, painea e dulce indiferent de firma, laptele e doar apa alba colorata, mancarea la restaurant e mai buna la noi, mai multa si de doua ori mai ieftina, circulatia e mai cu bun simt la noi. Suntem curiosi ce o sa observam mai departe, insa e clar ca avem parte de o experienta autentica, in care chiar cunoastem tara asta din mai multe perspective.<br /><br />O sa luam totusi zilele le rand pentru a intelege mai bine unele din pozele ce o sa vi le aratam, pentru ca am fost in niste locuri frumoase. Oricum deja asa suntem de familiari cu strazile si obiectivele turistice incat am putea fi ghizi altor turisti straini. Ina ne-a spus dealtfel ca am vazut mai multe locuri intr-o saptamana decat ea in 3 luni de cand e aici!<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7KY7ihCWDSHGM6FmjKt9D50frjdJZq_pXXTTr0-hW25_s2KPK0a5lO6edKNSJsYaPMrI7LKFaTt032HcqMu6wKeQjc0ktaOS75zsjwtKMfeBKclRNRQTserea6hACU4497UmF_Yo1b3Q/s1600-h/IMG_6400.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 150px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7KY7ihCWDSHGM6FmjKt9D50frjdJZq_pXXTTr0-hW25_s2KPK0a5lO6edKNSJsYaPMrI7LKFaTt032HcqMu6wKeQjc0ktaOS75zsjwtKMfeBKclRNRQTserea6hACU4497UmF_Yo1b3Q/s200/IMG_6400.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5285412589756825634" border="0" /></a>Lunea trecuta, in <span style="font-weight: bold;">22 decembrie</span>, am fost la catarat cu Sabin intr-un parc din oras. Traseele erau scurte insa solicitante, pe un perete din calcar marin care era evident un fost mal al marii Caraibelor. Pe langa zecile de soparle Geko, am vazut prima data si o pasare colibri. Incredibil de mica si de rapida: practic nu ii vedeai aripile, ci doar un corp cu un cioc lung care pluteste pur si simplu prin aer, iar din cand in cand se teleporteaza la 2-3 metri distanta.<br /><div style="text-align: left;"><br /><br /></div><span style="font-weight: bold;">Marti</span> dimineata ne-am facut cumparaturi de Craciun si am aranjat un pic gradina, care e mult mai lumininoasa si vesela dupa ce i-au fost indepartate uscaciunile. Dupa-masa, fara sa ne propunem neaparat, am avut un adevarat tur de forta prin zona turistica. Ne simtim foarte de-ai locului si deja ne amuzam noi de turistii cam dezorientati. Mai ca vrem sa le oferim o mana de ajutor, insa vorbesc si ei tot felul de limbi straine! Am ochit doua muzee la care trebuie sa ne intoarcem in alte zile si am baut cate o pina colada de la mama ei de acasa, intr-o piata unde au calcat Cristofor Columb, Ortez, Drake si alte personalitati de care am auzit doar in cartile de aventuri si de istorie. Simti un pic istoria in aceste locuri, ceva similar cu ce am simtit la Roma cand ne plimbam pe la Colloseum si Columna lui Traian. Seara s-a incheiat superb pentru noi: ne-am uitat la nunta noastra impreuna cu nasi, retraind momentele minuntate de atunci.<br /><br /><span style="font-weight: bold;">In ziua de ajun</span>, am facut mancare, un pic de curat, am impachetat cadourile, am improvizat un fel de brad (de fapt niste elefanti de bronz!), iar seara am mers la un cuplu argentinean aflat in vecini. E o colega de-a lui Ina, care are si un copil mic de 2 ani si care fiind evreica, acum sarbatoreau Hanuka. A fost o seara multiculturala, in care am colindat in romaneste si engleza, am mancat retete mexicane, am aflat ce e Koser, am baut vinuri argentinene si rom Dominican. Cand ne-am intors seara tarziu, am deschis si cadourile si am cazut franti. Asa a fost primul nostru Craciun la 25 de grade, fara zapada, fara brazi sau miros de sarmale.<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDsfGppPdh3zYa7WD15QIN7_EsM473rIOorP7cQp6HxyfJrCUEq6mIEuZl8E1Ebi1jDv3aIcmBIIe3UT7cLmFtKaLKBEOA2o_5Flug1b1REicqVkyiq8yVRZqS7U769-S5NeOUbNMjut8/s1600-h/IMG_6728.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDsfGppPdh3zYa7WD15QIN7_EsM473rIOorP7cQp6HxyfJrCUEq6mIEuZl8E1Ebi1jDv3aIcmBIIe3UT7cLmFtKaLKBEOA2o_5Flug1b1REicqVkyiq8yVRZqS7U769-S5NeOUbNMjut8/s200/IMG_6728.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5285410364703611922" border="0" /></a>In <span style="font-weight: bold;">25 decembrie</span> aici a fost o veritabila zi de iarna. Pentru localnici adica! A plout toata ziua, de parca burnita, insa noi stateam pe terasa deschisa in tricou cu maneca scurta si desculti. Dupa-masa a fost una superba pentru ca ne-am pus cu totii sa facem clatite in bucatarie, iar Sabin a inceput sa cante la chitara. Asa ca am dansat, cantat si aruncat clatite cu tigaia pe ritmuri de folk si rock. ☺<br /><br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCaNbAXgikSCgc_oFxL_UoxuAyibNHzsOoXOTsqo9_tkmf7cr8tEfQOTbsfytWA3KYtKwBWA35f4P0O3aBOUL3XeUXzqT_EaR8o0F6QardJ9I7k_8Ijm2LDgrU3tUCAGyYhCznZe8KSBk/s1600-h/IMG_6845.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCaNbAXgikSCgc_oFxL_UoxuAyibNHzsOoXOTsqo9_tkmf7cr8tEfQOTbsfytWA3KYtKwBWA35f4P0O3aBOUL3XeUXzqT_EaR8o0F6QardJ9I7k_8Ijm2LDgrU3tUCAGyYhCznZe8KSBk/s200/IMG_6845.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5285411673278938450" border="0" /></a>Desi ploua, <span style="font-weight: bold;">vineri </span>am ajuns la muzeu care prezenta viata localnicilor imediat inainte si dupa sosirea spaniolilor. Din nou o lectie de istorie, geografie si antropologie in cateva ore. In drum spre casa, ne-am oprit un pic pe malul stancos al Marii Caraibelor si ne uitam la marea care era foarte agitata. La un moment dat, desi nu eram pe directia valului, o rafala de vant a trimis peste noi un varf sanatos de val incat am facut dus instant amandoi. In 2 minute a inceput sa ploua sanatos asa ca am ajuns acasa ca iesiti din piscina, insa radeam de mama focului.<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjiSADP56fOm9ciUsOWw4yaehFJ2F1CvwuM5kX6rQ_fGo9aqjr71ONlmXZrmah8XilbKidGOFE9rQRXABmvF9e2hlr7ZPNQCltIs_tl_90ivlr86WIAmNp17LtfS3DmnM-ngbY-wJw43UA/s1600-h/IMG_6904.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjiSADP56fOm9ciUsOWw4yaehFJ2F1CvwuM5kX6rQ_fGo9aqjr71ONlmXZrmah8XilbKidGOFE9rQRXABmvF9e2hlr7ZPNQCltIs_tl_90ivlr86WIAmNp17LtfS3DmnM-ngbY-wJw43UA/s200/IMG_6904.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5285414943336222594" border="0" /></a><span style="font-weight: bold;">Sambata</span> fiind zi libera si pentru Ina, am mers toti patru la Acvariul National, care desi frumos nu ne-a dat pe spate. Adica o insiruire de acvarii mici si medii cu cativa pesti, dintre care unii foarte spectaculosi, un acvariu de rechini cam bolnavi si unul prin care puteai sa treci printr-un tunel si sa vezi pesti de jos in sus. Oricum ne-am simtit bine, marea era superba, noi faceam tot felul de glume si poze de tot felul.<br /><br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgunvxmKaeW75bpPAVVUMOYR7TSE2bz_jZpZRdxTbKmg0pO4r0IRpNihARFfmn8naN8qoZToIdO8ELD9roI-rQh_RmMS5DrqiktYnZtopLbz_MT7jlF12BCOPZwSaQT-HEZFXNeQEmnaw4/s1600-h/IMG_6980.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgunvxmKaeW75bpPAVVUMOYR7TSE2bz_jZpZRdxTbKmg0pO4r0IRpNihARFfmn8naN8qoZToIdO8ELD9roI-rQh_RmMS5DrqiktYnZtopLbz_MT7jlF12BCOPZwSaQT-HEZFXNeQEmnaw4/s200/IMG_6980.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5285413991248574098" border="0" /></a>Printre rafale ploaie, ne-am dus pe jos catre “Tres Ojos”, adica “Cei trei ochi”, care sunt un ansamblu de avene si lacuri subterane cu apa dulce, absolut extraordinara, plante exotice si o atmosfera parca de catedrala. Pe drum am mancat nuca de cocos desfacuta pe loc de un localnic cu ajutorul unei macete uriase.<br />Seara am fost invitati de nasii nostri la un restaurant local pe malul marii. Ne-am incercat norocul cu cateva “delicatete locale”, pe care ori le-am lasat in farfurie, ori le-am mancat dupa ce le-am sarat ca nu aveau nici un gust. Macar am incercat si acum stim ca tot mai buna e mancarea noastra de-acasa.<br /><br /><span style="font-weight: bold;">Duminica</span> e o zi de leneveala de la sine inteleasa! Oricum, azi ne-am dat seama ca suntem tot mai bronzati si ca jumatatea de ora pe care o petrecem in fiecare dimineata in hamac cand ne trezim si stam cu ochii in soare, isi face incet efectul. Dimineata am povestit chesti faine despre casatorie, relatii in cuplu, viitorul nostru. Totul a venit firesc si am simtit ca suntem impreuna mai mult ca niciodata. Dupa-masa pana seara tarziu, Ina si Raluca au inceput sa picteze, iar Alex cu Sabin sa le cante tot felul de cantece. Artistii din noi s-au manifestat azi cu mare aplomb.<br /><br /><span style="font-weight: bold;">Astazi</span> am gatit o gramada de specialitati, dorind sa simtim si noi ceva gust in mancare dupa atata dulce de aici. Am lucrat deci toata ziua si am obosit un pic insa suntem tare bine. Seara am avut niste invitati la cina, care ne-au spus mai multe de locul unde doream sa mergem de Revelion. Dupa cele spuse de ei poate o sa facem o schimbare de ultim moment, dar pana sa luam o decizie o sa stam in stil dominican: relaxati! :)Familia Moldovanhttp://www.blogger.com/profile/14695795082198999049noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3334199390785828689.post-55064047027587391202008-12-22T11:20:00.000-08:002009-02-07T15:45:54.141-08:00Primele zile in Santo DomingoEste 22 decembrie astazi si sunt spre 30 de grade afara. Am vrut sa mergem la catarat in parc, dar e prea cald si asa ca ne ocupam de treburi administrative: curatanie, mail, gatit… Deci e numai bine sa mai scriem cateva din impresiile noastre din ultimele zile.<br /><br /><div style="text-align: left;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihToyLx3eFzScT7lQnB5ww7-dQCgZrpbFn-AUkuCYcA6xPzL3OYPjARGHYm9MjlGhhochNVqKxRxjeprqoNpFwlCOyqqBObM24cqNLn8sNempe9ZNZt8yQWPIrFP39lmaYR_pptjF7Obs/s1600-h/IMG_6354.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihToyLx3eFzScT7lQnB5ww7-dQCgZrpbFn-AUkuCYcA6xPzL3OYPjARGHYm9MjlGhhochNVqKxRxjeprqoNpFwlCOyqqBObM24cqNLn8sNempe9ZNZt8yQWPIrFP39lmaYR_pptjF7Obs/s200/IMG_6354.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5300204146333778178" border="0" /></a>Descoperim Santo Domingo in ritm lent, nu ca turisti care fug dupa obiective, ci ca si cand am fi localnici care sunt mereu in weekend. Ne plimbam pur si simplu pe strazi, ne asezam pe banca cand avem chef, mai intram intr-o cafenea. Daca nu ne-ar vana taximetristii si ghizii prin oras, chiar am avea impresia ca locuim aici.<br /></div><br />In ziua de <span style="font-weight: bold;">joi </span>ne-am aclimatizat cu hamacul, terasa si apartamentul in care stam, iar seara am iesit la o scurta plimbare nocturna prin zona centrala (zona colonial) insotit de Ina si un prieten de al ei Rodrigo. Inca nu avem curaj sa ne aventuram de capul nostru, asa ca ne-a prins bine compania lor, mai ales ca strazile sunt foarte inguste, cu multe masini mari, cu oameni de toate categoriile si culorile, mult zgomot si umezeala in aer. In nici un caz nu iti da un sentiment de siguranta, ci mai degraba de alerta si andrenalina! Oricum, impresia e ca oamenii sunt foarte ospitalieri si le place sa socializeze mult. Nu doar cu noi care le parem niste straini de culoare alba, cat mai ales intre ei: i-am observat pasiv si vedem cum intra in vorba unii cu altii, se saluta, zambesc, canta mereu, danseaza oriunde… :)<br /><br /><span style="font-weight: bold;">Vineri</span> insa ne-am ambitionat si ne-am dus la cumparaturi la un magazin la 5 minute de casa. De cum am intrat ne-am dat seama ca habar nu avem ce cumparam. Adica iti mai dai seama dupa cum arata pe etichete unele chestii, dar la zarzavaturi e o loterie. De exemplu am luat ceva ce semana a telina, insa acasa ne-am dat seama ca am luat un fel de cartof, foarte dulce si bun, dar in nici un caz telina. Noroc cu internetul care ne-a spus cum sa il gatim!<br /><br />Spre dupa-masa am inceput sa avem noi revelatii despre ce inseamna sa stai intr-o casa deschisa, adica fara usa propriu-zisa sau geamuri de sticla: intra fara probleme gandaci, insecte, paianjeni, dar si soparle Geko care le vaneaza. Se pare ca trebuie doar sa traim cu asta, pentru ca localnicii sunt foarte obisnuiti cu prezenta lor.<br />Seara Ina ne-a scos la o cafenea intr-un parc din apropiere. Alex si-a luat un Pina-colada de la mama lui de acasa si este o bautura deosebita. Asa am si aflat ca denumirea vine de la procesul prin care se face, adica “ananas prin strecuratoare”.<br />Noaptea am inceput sa lucram la a improviza un joc de Catan din elemente din casa, proiect finalizat sambata dimineata. Mai asteptam doar sa-l si testam.<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiObhdldpRCMmQBuiOKB-kgyrbISop3N1RQJUdoiEgcRJtn7HNTTJlzZR8FOB2KJN3DLFWPCuMC06MYtCACM6Cb7he5ywzzmUEmo_CLSIRd0HmmPNbWW2sLJlONSuF-X3KOwyMqSt2TgCA/s1600-h/curcubeu.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiObhdldpRCMmQBuiOKB-kgyrbISop3N1RQJUdoiEgcRJtn7HNTTJlzZR8FOB2KJN3DLFWPCuMC06MYtCACM6Cb7he5ywzzmUEmo_CLSIRd0HmmPNbWW2sLJlONSuF-X3KOwyMqSt2TgCA/s200/curcubeu.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5300204914576569298" border="0" /></a>Ce a fost insa misto la ziua de vineri e ca am avut parte de mai multe momente in care ne-am deschis sufletul, am impartasit ce simtim de cand am venit aici. Prinsi de febra extraordinarului, a tuturor stimulilor noi, a peisajelor de vis am neglijat unele nemultumiri sau neplaceri, care insa s-au acumulat si ne stresau. Si cu ajutorul la Ina am putut sa ne dam seama de ele, de tiparele in care cadem, de dinamica dintr-un cuplu intr-un mediu nou, de relatia de putere care se schimba mereu. Ne-am apropiat mai mult dupa aceasta zi si credem ca am trecut de primul soc al integrarii locale.<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiw5Gq9T_V758lkxejYkxRELz9AVvnEzi-37H-WzTMrvc6gYNSmX1r23I7z50wsg0klAGQbv1eA04yERFVNfYuHW8DTqe8Om6ujglRIThR0cdB0515-5hzSYlj4e32fbHN78aieMK23UlQ/s1600-h/obelisc.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 150px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiw5Gq9T_V758lkxejYkxRELz9AVvnEzi-37H-WzTMrvc6gYNSmX1r23I7z50wsg0klAGQbv1eA04yERFVNfYuHW8DTqe8Om6ujglRIThR0cdB0515-5hzSYlj4e32fbHN78aieMK23UlQ/s200/obelisc.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5300205126391385106" border="0" /></a><span style="font-weight: bold;">Sambata</span> la amiaza chiar am prins curaj: ne-am dus la o plimbare de capul nostru. Am mers pe esplanada de malul marii Caraibelor. Frumusetea naturala este deosebita: curcubee, valuri turcoaz, pasari colorate, briza placuta, raci negri, alge si maluri ascutite. In acelasi timp exista si aici mizerie, gunoaie care te pot deranja. Am vazut cateva pct de interes turistic insa ce ne-a placut a fost ca ne-a prins ploaia tropicala si ne-am adapostit intr-un colmado. E o intreaga cultura in jurul la aceste colmado, care sunt de fapt niste magazine cu de toate, aflate la aproape fiecare colt de strada, dar care nu sunt doar magazine ci si locuri de socializare si distractie pentru localnicii din zona. Au si servicii de livrare la domiciliu non-stop, dar vezi mereu ca acolo lumea bea rom si danseaza merengue, sau pur si simplu stau impreuna.<br />Nu vreau sa mai comentez prea mult de trafic care depaseste orice aberatii vazute de mine pana acum, insa ideea e ca sunt foarte agresivi pentru niste oameni care in general nu ii vad sa mearga grabiti pe trotuare si care sa fie furiosi pe viata. Mai mult, am vazut pe masini tot felul de autocolante cu indemnuri la pace, iubire si liniste. De exemplu un camion avea “Toate la timpul lor”, dar el clanxona un motociclist in timp ce avea 100 de km la ora prin oras.<br /><br />Seara a venit Sabin (ce bine e sa fim cu totii impreuna!) si a avut loc si o petrecere cu colegii si prietenii lui Ina de aici. Petrecerile sunt normale ca peste tot, adica un pic de mancare, un pic de bautura, lumanari, muzica, lumea sta la povesti, se mai danseaza un pic, se zambeste mult…<br /><br />Pentru noi faptul ca ne-am intalnit cu Malina (de la AIESEC Cluj, aflata in R. Dominicana de 7 luni) a fost un bun prilej de a afla mai multe despre cultura locala insa dintr-o perspectiva apropiata noua. De exemplu exista aici o cultura a pupatului pe obrazul stang in loc de a da mana cand te intalnesti cu cineva strain. Chiar si daca e o prima intalnire de afaceri. Sau faptul ca poti sa saluti si sa zambesti la oricine pe strada si sa ti se raspunda la fel, doar pentru ca asa e frumos si o sa te faca sa te simti mai bine. Alta chestie e faptul ca toata lumea canta si danseaza. Chiar si in banci sau institutii publice, auzi oameni cantand si daca stau in picioare ii si vezi ca dau din fund un pic.<br />Dar poate cea mai puternica chestie e raportul acestor oameni la timp. Credem ca e legat de faptul ca exista un anotimp continuu in care mediul nu se schimba niciodata, gasesti mereu frunze verzi, fructe in copaci, soare pe plaja, ploi tropicale, tai trestia de zahar si creste imediat alta la loc, soarele rasare si apune cam la aceeasi ora tot anul, etc… Adica ai o senzatia ca fiecare zi e cumva la fel, ca timpul efectiv nu trece. Nu ai nici un reper extern care sa iti spun ca “ce repede sau incet a trecut timpul anul asta” sau sa spui ca la noi ca “a venit deja primavera” sau “iarasi e zapada”. La noi iti dai seama mult mai usor de aceasta periodicitate. Din aceasta cauza cred ca ei nu isi fac griji prea multe ca nu au de ce (doar eu ce sa manance oricand), pe cand noi trebuie san e pregatim de iarna, sa ne punem mancare in borcane, sa ne luam haine groase sau sa strangem lemne de foc. (ma refer aici ca si cultura nationala, nu neaparat de cazuri particulare).<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhB1ti7G9m2yEfwEefGZmU2cBW7eguvVc8l5Z1B9y1Z2My3xXCkZY724-2exSZvfmdCsIuOIRQagP_yEexQuh_IMz96A6hozjxZ_kcI7jiR_tArT7v2WarwXSKNang07rZyEMSOpA3QFjc/s1600-h/ralu.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhB1ti7G9m2yEfwEefGZmU2cBW7eguvVc8l5Z1B9y1Z2My3xXCkZY724-2exSZvfmdCsIuOIRQagP_yEexQuh_IMz96A6hozjxZ_kcI7jiR_tArT7v2WarwXSKNang07rZyEMSOpA3QFjc/s200/ralu.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5300205545140314706" border="0" /></a>Ziua de ieri, <span style="font-weight: bold;">duminica</span>, a fost considerata zi de leneveala. De parca am lucrat nu stiu cat pana acum. E drept ca pentru Ina care lucreaza e important sa isi lase spatii de timp in care sa se detaseze de munca sa, iar pentru noi nu este altceva decat ne-am dori. Oricum am mai mers intr-o plimbare ca sa cumparam bilete la un meci de baseball (care aici e sport national si lumea e tare pasionata de el) si am experimentat din nou ceva specific acestei zone: taxiurile comune. Practic sunt niste masini super bubuite (fara geamuri, cu gauri in plafon, cu tapitarie rupta, etc…) care se tot plimba prin oras si clanxoneaza fiecare pieton. Noi am stat pur si simplu la colt de strada si in mai putin de 1 minut a oprit un masina mica (care mai avea pe cineva in ea), noi am spus strada la care vrem sa coboram si am platit 15 pesos pe persoana (adica cam 1 leu). S-a invartit pe stradute, a lasat pe unu, a luat pe altul si tot asa pana cand ne-a lasat si pe noi la strada ce o doream. E un fel de “iama nene” dar urban. Oricum am ajuns de 10 ori mai repede decat daca am fi mers pe jos, dar si foarte ieftin. E practic, dar e si un pic de soc genul asta de masini.<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkRzYJJifCMXmQCkhn-_c5QksmrUpRwN879H1pz8W6wbCbPDcOqx4o4VKz1G8NnKaQFfn0feCGZEOVA56mjPSMyE-tmMemwrpIgQMJr73E3EYmzLpkVHinUTyAASsJxhrvUS4xAPhX9t4/s1600-h/alex.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 154px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkRzYJJifCMXmQCkhn-_c5QksmrUpRwN879H1pz8W6wbCbPDcOqx4o4VKz1G8NnKaQFfn0feCGZEOVA56mjPSMyE-tmMemwrpIgQMJr73E3EYmzLpkVHinUTyAASsJxhrvUS4xAPhX9t4/s200/alex.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5300205700743362882" border="0" /></a>Din pacate nu am mai gasit bilete la meci, dar de acum incepe play-off-ul si speram sa mergem totusi la cel putin unu ca sa vedem care e atmosfera. La intoarcere am zis sa mergem pe jos ca sa mai trecem prin parcurile locale (care sunt efectiv niste gradini botanice in aer liber pentru noi) si sa trecem prin campusul universitar al universitatii din Santo Domingo, care e prima universitate din cele doua americi. Am observat cum ni se adapteaza corpul la caldura de aici: parul ni se deschide la culoare, extremitatile ni se umfla, respiram mai intens, transpiram cu motive termice.<br /><br />Ne-am intors acasa si am stat in sfarsit noi patru impreuna, am povestit multe, ne-am jucat, am dansat, am citit, am scris, am gatit, totul intr-un ritm lejer, de voie buna, cu 25 de grade afara si spre seara cu o ploaie tropicala care a facut o balta pe tereasa, prilej pentru Raluca sa topaie in ea ca intr-o piscina.<br /><br />Vine Craciunul in cateva zile si pentru noi va fi interesant sa ii simtim atmosfera. Avem colinde romanesti, o sa gatim cu siguranta ceva frumos, avem si cadouri luate si ne-am hotarat sa impodobim un palmier pe post de brad. Va fi si asta o experienta noua pentru noi si o sa v-o povestim peste cateva zile.<br /><br /><a href="http://picasaweb.google.com/familia.moldovan/SantoDomingo#">Cateva poze din primele zile in Santo Domingo</a>Familia Moldovanhttp://www.blogger.com/profile/14695795082198999049noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3334199390785828689.post-59810991451155498792008-12-18T08:40:00.000-08:002009-02-07T15:55:08.956-08:00Din Republica Dominicana<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiu1ubAQE-qDqfN0PalVer_5fAQgdG9rt1_J2xUPl1N1yokNf7gmQZ6dWac1a5026ctk0xLFy0nq4ogm7NJ0vv8_X8aSTu0MGQb0wIVs4SD8dM0is7ffUagWfo35l9_GwgHas8sAUQi2ww/s1600-h/IMG_6193.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiu1ubAQE-qDqfN0PalVer_5fAQgdG9rt1_J2xUPl1N1yokNf7gmQZ6dWac1a5026ctk0xLFy0nq4ogm7NJ0vv8_X8aSTu0MGQb0wIVs4SD8dM0is7ffUagWfo35l9_GwgHas8sAUQi2ww/s200/IMG_6193.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5285657059985566738" border="0" /></a><div style="text-align: center;"><br /></div>Ieri seara, 17.12.2008, am ajuns in Santo Domingo la Ina acasa. Avem o stare de super-excitare amestecata cu oboseala, in care dupa ce primesti prea multi stimuli intr-un timp foarte scurt, poti sa devi putin iritat sau sa ignori ca in curte la tine cresc banane.<br /><br />Dar sa o luam cu inceputul, de la plecarea din 15 decembrie din Cluj!<br /><br />Calatoria de acasa pana cand am pus piciorul pe taram dominican a durat aproximativ 25 de ore. Din toate acestea, cele cu multa adrenalina au fost de la Cluj la Budapesta cu microbuzul din cauza. Zborul cu avionul, atat de la Budapesta la Paris, cat si de la Paris spre Punta Cana au fost deosebit de line, fara turbulente. Am zburat pentru prima data (adica Ralu) cu un super avion: Boeing 747. Un avion imens ca ne si intrebam cum poate sa zboare! In aeroport la Paris, cand l-au adus la poarta pentru imbarcare foarte multi calatori din sala de asteptare s-au pus pe pozat. La fel si noi :) Avioanele sunt un adevarat spectacol.<div><div><br />Zborul deasupra Atlanticului a fost fara peripetii. Majoritatea timpului am vazut sub noi doar o mare de nori pufosi. In mijlocul oceanului totusi am zarit, iesind printre nori varful Pico Alto de pe insulele Azore. Deasupra triunghiului Bermudelor, pace si liniste. Doar albastru deasupra si albul norilor sub noi.<br /><br />Dupa 9 ore de zbor de la Paris, am aterizat in Punta Cana. Primul soc... termic :) cald si multa umiditate. Aeroportul era micut, numai pentru turisti. Am trecut foarte rapid prin toate formalitatile de intrare in tara si am ajuns la hotel. Am primit o camera ... pardon un apartament, in care puteam sa mai aducem inca doua familii cu noi. Cum am ajuns noaptea, nu prea am vazut mare lucru in jur...<br /><br />16.12.20008<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgheRvXE2MkTY_pKcl8R54-iRcgvrgkWYj5F3BXOfp8Zh020myeojle0m9frIgHoTrY3TG7cRudiEe2hmlqRdNZ5OuRFxqWEVq5msBE13xI94qMNZyBUQAf6k55T2pk0PVxpX6fCnSkfKI/s1600-h/paun.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgheRvXE2MkTY_pKcl8R54-iRcgvrgkWYj5F3BXOfp8Zh020myeojle0m9frIgHoTrY3TG7cRudiEe2hmlqRdNZ5OuRFxqWEVq5msBE13xI94qMNZyBUQAf6k55T2pk0PVxpX6fCnSkfKI/s200/paun.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5300207719994124818" border="0" /></a>A doua zi insa de cum ne-am trezit am dat cu ochii de minunile acestei tari! Vegetatie luxurianta, pasari si animale de n-am mai vazut in viata noastra decat in atlasele de la biologie sau pe Discovery. Am vazut pauni, egrete, broaste testoase cu muschi pe carapace, soparle, un sarpe alb cu galben, o maimuta... Plaje ca in vederi, palmieri, piscine .. ce mai! Poti sa juri ca esti in paradis... Aveam efectiv impresia ca suntem intr-o gradina botanica... numai ca in marime naturala! Toate plantele scumpe ce noi le avem pe acasa prin ghivece, cresc aici la tot pasul. Am tinut-o numai in oauuuu!!! .. si gura cascata mai tot timpul! </div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><img src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidmPe64GNFM0-Hq-bNApW-CNWrIN3fHZ5iYtkETm7LnqwfxA_sedRKRpfze7xem_rcqseXviKakogisLitmz7x8eFMDKDO4BUKlYVvKddhqu8oHvpkTvcuugiwDyQV__NW54lUfuAxyPI/s200/IMG_6200.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5285655170916920290" style="margin: 0px 10px 10px 0px; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" border="0" /><div>Plaja frumos amenajata in complex, salbatica in afara lui, ne-a incantat cu nisip alb si roz (nu ne venea sa credem!!), cu palmieri inalti si apa turcuaz pe bune!!! Nici o meduza sau alte dubiozitati prin apa. Doar cateva alege pe care angajatii complexului le-au strans repede.<br />Valuri mici se spargeau de tarm.. iluzie ca marea ar fi linistita caci in departare vedeam ditamai valurile ce se spargeau in reciful de corali. <div style="text-align: center;"><div style="text-align: left;"><br /></div><br /></div><div><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEid1tXdOhbLs4Hp3WrjpJa8STr8LoVcV2pQParsyHB_qXk3pa6ULSKN72coniXHVFB1wxkFoeSQGhvUf0l5CSZcK0K7n06_pvXMmna5Mjk7FBlNpdoyKzsbJPbc05IRGUMFKgBGYD3F9Js/s1600-h/golf.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 128px; height: 96px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEid1tXdOhbLs4Hp3WrjpJa8STr8LoVcV2pQParsyHB_qXk3pa6ULSKN72coniXHVFB1wxkFoeSQGhvUf0l5CSZcK0K7n06_pvXMmna5Mjk7FBlNpdoyKzsbJPbc05IRGUMFKgBGYD3F9Js/s200/golf.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5300207133721021858" border="0" /></a>Am stat la plaja sa ne parjolim un pic, Alex saracul a suferit teribil! Fiind un om de actiune tare greu i-a fost sa stea doar la "prajit". A devorat trei carti in doua zile . Am jucat 4 partide de minigolf! Un joc foarte fain in care practic esti tu cu tine insuti. Castiga cel care se concentreaza mai bine; cel care este prezent si focusat la fiecare minge.<br /><br /><br /><img src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhm-ICCf5_nQ5_xireiDoEsS00kkh8c5c1M5mmWCZYO6ItO9TiAIcso8LJAlAL8ChM3JPtUJaTYWwSuLRt4FOdwXOB7jNp7ONghGOVdRsgHG3ZkPJ-VJvPmjwhFPUq-O_diwtJnzB75TpU/s200/IMG_6177.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5285652623810372226" style="margin: 0px 10px 10px 0px; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 127px;" border="0" />Ne mai paleste din cand in cand gandul ca suntem in decembrie, aproape de Craciun si noi stam la plaja in Caraibe. Hmm.. acasa e zapada probabil.<br /><br />De all inclusive ce sa mai zicem. Mancare la discretie, foarte multe fructe de mare. Ralu a experimentat multe, unele chiar dubioase. Am mancat fructe si legume ce nici acum nu stim ce erau. Serviciile sunt super. Toata lumea ne zambeste si ne saluta. Am dar si peste un cuplu tanar de romani- foarte frumosi si relaxati. Cam asa cu all inclusiv. Este frumos si bine, ai tot ce iti trebuie foarte la indemana. Insa pentru stilul nostru de viatza au fost suficiente cele doua zile. Asa ca, aventura reincepe:)<br /><br />17.12.2008<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVEIBN-tyGu_5H_QNumB8Aj5_uWKEOnNWO7nndwtHOuyt-92VxaiihUyZZMUDJeizXWmEWRuHNn7QbyDQxnA75cVo_rhrSlGYt8B9PqMCq4WVGPQd45L3lfSLrNxFAV2Dy_AuLGxAVW-A/s1600-h/ralu.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVEIBN-tyGu_5H_QNumB8Aj5_uWKEOnNWO7nndwtHOuyt-92VxaiihUyZZMUDJeizXWmEWRuHNn7QbyDQxnA75cVo_rhrSlGYt8B9PqMCq4WVGPQd45L3lfSLrNxFAV2Dy_AuLGxAVW-A/s200/ralu.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5300208072998323858" border="0" /></a>Dupa ce am petrecut dimineatza si amiaza pe plaja si la minigolf am pornit spre Santo Domingo. Eh de abia acum, incepem sa simtim adevarata viata dominicana. In primul rand gata cu engleza. Oamenii de rand doar stiu ca exista limba engleza dar nu o vorbesc, asa ca am inceput si noi cu Holla, si, porfavor :) Luna asta o sa fie buna sa invatam limba spaniola. Alex deja si-a dat seama ca intelege mai tot ce se vorbeste.. daca e rar si clar! :) Soferul de taxi foarte amabil, ne-a dus in statia de autobuz, ne-a aratat de unde sa ne luam bilete.. cum am mai zis, dominicanii sunt foarte prietenosi si cumsecade. Si mult mai relaxati ca noi, romanii, chiar si cei care sunt in mod evident foarte saraci material. Oamenii de culoare de aici seamana mai mult cu brazilienii decat cu africanii. Oamenii, barbati , femei, copii sunt foarte frumosi si curati in ciuda saraciei pe care am vazut-o pe drum spre Santo Domingo. Infrastructura nu este din cele mai bune; in localitati drumurile adiacente sunt in mare majoritate neasfaltate, fara trotoare.. La drumul principal sunt multe tarabe, dughene, cu fructe, legume, papuci.. orice de vanzare.. inclusiv carne cruda de mancare.. am ramas cu gura cascata vazand, la un metru de masinile ce circula in tromba, o sfoara cu carne cruda, prinsa pe ata.. pentru vanzare! Practic se afuma de numa de la fumul de esapament. Insa localnicii se pare ca nu au nici o problema cu asta. :)<br /><br />Despre circulatie .. hmm.. destul de haotica! Nu prea au semene de circulatie, prioritatea de cele mai multe ori e pe baza de clanxon!! Autocarul cu care am mers noi era foarte fain, nou, cu aer conditionat si un sofer un pic kamikaze :).. Insa am vazut guagua (adica autobuzele normale cu care merg localnicii pe distante mai scurte) .. mici, inghesuite, cu geamuri sparte...<br /><br />Despre viatza oamenilor de rand ce sa spunem? Am vazut casele lor, in proportie de 95% au gratii (la poarta, la usa, la geamuri.. pardon in loc de geamuri). Casele de aici nu au geamuri cu sticla, doar gratiile si ceva obloane de lemn sau metal. La o adica nici nu le trebuie ! Aici e vara continuu... Am vazut discrepanta mare intre saraci si bogati. Am vazut in curtile astea cu gratii multe masini de teren luxoase si vis a vis de o asemenea curte, o cocioaba din scanduri si carton, fara usa, in care copii se jucau pe jos, pe pamant.<br /><br />Aproape de ora 8 seara am ajuns si noi in Santo Domingo. Cand am vazut ca si capitala arata cam ca si localitatile prin care am trecut, m-am ingrozit! Am crezut ca o sa stam si noi tot cam in asa ceva. Insa surpriza! Cum ajungi in centrul orasului (adica zona colonial, cartierul unde isi au sediul guvernul si altele din acestea), curat luna, aranjat, pace si liniste! Din nou diferenta mare intre bogati si saraci.<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3UBMknnpMnVggKgtsFMcR3hw_CH_rtuvJw548KdKJYdlJg0RRFl4H2y1YDHpQ9nzwf7BtzTYqzBvhmAvwkzgc-jVVVgf6cQdbx811ANzW8dY7rgzcQ0GbI5PN_22G9zPcoXmdo-TOFHI/s1600-h/hamac.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 144px; height: 108px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3UBMknnpMnVggKgtsFMcR3hw_CH_rtuvJw548KdKJYdlJg0RRFl4H2y1YDHpQ9nzwf7BtzTYqzBvhmAvwkzgc-jVVVgf6cQdbx811ANzW8dY7rgzcQ0GbI5PN_22G9zPcoXmdo-TOFHI/s200/hamac.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5300206758444399922" border="0" /></a>Ina ne-a recuperat de la autobuz si asa am ajuns la destinatia noastra. Casa Inei este intr-o zona linisitita, curata, aproape de mare si de Centrul Colonial. Este imensa, cam cat trei apartamente de-ale noastre. Este un intreg etaj al unei case, inclusiv o terasa super cu plante exotice.. si hamac:) deja l-am testat si presimtim ca vom petrece multa vreme tolaniti in el!<br /><br /><a href="http://picasaweb.google.com/familia.moldovan/Caraibe#">Poze de pana acum</a></div></div></div>Familia Moldovanhttp://www.blogger.com/profile/14695795082198999049noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3334199390785828689.post-70666064772370580192008-12-01T10:38:00.000-08:002008-12-24T13:08:06.299-08:00De 1 Decembrie la Alba Iulia cu Cercetasii<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6MSTj7SjZSn3hJZy_H6cjfeWeX5uwalYQLBA1Kt8zUV3xHzqA-0bUhBiTTqTEBijqbclWue-5ycTvbbUT2T51J0ErYt1ihO66991D-lQcmGkh7TBuA80e6SvdNlA6y5kARs1EkkUNX0A/s1600-h/90+de+1+dec+2008.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6MSTj7SjZSn3hJZy_H6cjfeWeX5uwalYQLBA1Kt8zUV3xHzqA-0bUhBiTTqTEBijqbclWue-5ycTvbbUT2T51J0ErYt1ihO66991D-lQcmGkh7TBuA80e6SvdNlA6y5kARs1EkkUNX0A/s200/90+de+1+dec+2008.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5283466319183550738" /></a><br /><div><div><br /></div></div><div><br /></div><a href="http://picasaweb.google.com/raluca.s.moldovan/1DecembrieCuCercetasiiLasAlbaIulia#">Poze de la Alba cu Cercetasii</a>Familia Moldovanhttp://www.blogger.com/profile/14695795082198999049noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3334199390785828689.post-22392686236546434812008-11-19T04:27:00.000-08:002008-12-25T08:50:15.287-08:00Sinca Veche<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4is4SGjZSO745w7JKK0I6F8ZfYBV9kHGqokX0xdhuJ3ms4uLgw1FGgA1_ucmIUEnmMh0Op8gIgDGmO-U_IsTYhOZFIaniFqc__hwZWZz3q8UAp__OlucU3VmbC3Ubc6Frxj88EDq6l-o/s1600-h/Sinca+si+Prapastiile+Zarnestilor+nov+2008+049.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 150px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4is4SGjZSO745w7JKK0I6F8ZfYBV9kHGqokX0xdhuJ3ms4uLgw1FGgA1_ucmIUEnmMh0Op8gIgDGmO-U_IsTYhOZFIaniFqc__hwZWZz3q8UAp__OlucU3VmbC3Ubc6Frxj88EDq6l-o/s200/Sinca+si+Prapastiile+Zarnestilor+nov+2008+049.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5283770791318481442" /></a><br /><br /><div><br /></div><div><br /></div><a href="http://picasaweb.google.ro/moldovan.alexandru/SincaVeche#">Vizita la Sinca Veche</a><br /><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZ54mgX4UxpQSBhToBcXxKqhdJe0rTdq98Pv9Fief_8UloXWN7lqcN8FrM8vVkXZvy_m9tMlOFN5DVnq3jrTg4TltrFLzuCDaB2Mg7aZcHetvdHDqYeLzz3nZvXbly_CINC8GM1s6rwmg/s200/Sinca+si+Prapastiile+Zarnestilor+nov+2008+019.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5283770784818928130" /><a href="http://picasaweb.google.com/raluca.s.moldovan/ManastireaRupestraSiPrapastiileZarnestilor#">Manastire Sinca Veche</a>Familia Moldovanhttp://www.blogger.com/profile/14695795082198999049noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3334199390785828689.post-63987037259267513772008-11-14T23:24:00.001-08:002008-12-25T09:03:32.901-08:00Nunta noastra 4 Octombrie 2008<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjl1kMdDFY3CsNgXfLr2dmMZSnR7fRA2qRy8EAzPdCE9gOc-NqXc-jZr6kZTfHiACrtxerW4C7U0SiO8x2Rare9zhjFv6TGx0AT6RIOY2tWz1P16s5MEfvAGJ6sma34hpoEkYsm-6IXdog/s1600-h/rochie+de+mireasa+.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 133px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjl1kMdDFY3CsNgXfLr2dmMZSnR7fRA2qRy8EAzPdCE9gOc-NqXc-jZr6kZTfHiACrtxerW4C7U0SiO8x2Rare9zhjFv6TGx0AT6RIOY2tWz1P16s5MEfvAGJ6sma34hpoEkYsm-6IXdog/s200/rochie+de+mireasa+.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5283773751141658946" /></a><br /><div><br /></div><a href="http://picasaweb.google.com/raluca.s.moldovan/NuntaNoastra4Octombrie200802#">Poze de la nunta noastra 4 Octombrie 2008</a>Familia Moldovanhttp://www.blogger.com/profile/14695795082198999049noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3334199390785828689.post-90398504667570402952008-09-02T10:44:00.000-07:002008-09-09T23:52:56.211-07:00Ceahlau<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiLlKUOWcE41GLlmmNEeYZm-EDYyYYPx-N-J4-5NOu1YWiMkWO8mvrjKWL3T72G6aeBfl5AGDF00KEJ3CGKBQknIsxZErProJjkLd6SyWowF0uL9PVA4tSJ3a6pUWiQKBi0AYvcKnrNeZk/s1600-h/harta-ceahlau.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiLlKUOWcE41GLlmmNEeYZm-EDYyYYPx-N-J4-5NOu1YWiMkWO8mvrjKWL3T72G6aeBfl5AGDF00KEJ3CGKBQknIsxZErProJjkLd6SyWowF0uL9PVA4tSJ3a6pUWiQKBi0AYvcKnrNeZk/s200/harta-ceahlau.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5244277947804225986" /></a><br /><br /><a href="http://www.dana.acvaria.com/ceahlau.htm">Detalii tehnice despre traseu</a><br /><br /><br /><br />Vara trece si noi nu prea am fost la munte. Asa ca primul we in care Raluca a terminat cu viata de angajat, ne-am hotarat sa fie unul dedicat libertatii. Sa mergem intr-un loc doar noi doi si sa simtim aerul si senzatiile eliberarii de constrangeri.<br /><br />Am plecat chiar vineri seara din Cluj si dupa un drum lejer odata ce am iesit din Cluj, am ajuns pe la ora 12 noaptea in Durau. E plin de pensiuni, dar am vrut sa vedem daca dormitul in masina este viabil. Mai ales ca avem un break destul de spatios. Nu este luxul din lume, la cort parca ai mai mult loc, insa portbagajul extins, izoprenele si sacii de dormit au asigurat un somn odihnitor.<br /><br />Desi ne-am trezit cu chef de urcat cat mai repede pe munte, a inceput usor sa ploua, astfel incat am optat pentru dimineata sa vizitam Manastirea Durau, unde am si ramas la slujba. A fost frumos ca s-a citit din evanghelie printre altele despre cununie si sfantul Alexandru, a carui praznic si era.<br /><br /><br /><br />In jur de ora 10.30 ploaia s-a oprit si am inceput sa urcam pe partea de la Fantanele. Cu cat urcam mai sus cu atat peisajul era mai frumos, aerul mai curat, linistea mai profunda. Urcusul chiar a fost unul placut, calm si fara excese. Chiar ne-am putut compara stilul de urcat cu un grup de tineri care alergau, mergeau pe scurtaturi si oboseau repede, pentru ca oprind de multe ori, noi mereu ii ajungeam si ii intreceam. Clar ca pe termen lung, ai nevoie de echilibru si constanta. <br /><br />Muntele iti da mereu teme de reflexie. Poate nu muntele propriu-zis, ci faptul ca esti intr-un astfel de loc. Iti pui intrebari, ai vreme sa te gandesti la ele, iti simti corpul, esti atent la ce este in jur, apreciezi si observi chestii mici si aparent neinsemnate. Iar de luat, ia fiecare ce doreste: liniste, meditatie, aer, efort fizic... Dar mereu pleci cu ceva in plus dupa o astfel de calatorie.<br /><br />Revenind la traseu, am ajuns la cabana Dochia unde am mancat, ne-am lasat bagajele si am dat o fuga sus pe Vf. Toaca (1900 m). Privelistea a fost spectaculoasa. Ai parte de o perspectiva de 360 grade, cu Raraul in nord, Moldova in est, Ardealul in vest si de jur imprejur lacul Bicaz si Izvor. Ca sa nu mai spunem ca am fost binecuvantati cu mai multe reprize de curcubeu, uneori chiar si doua in paralel.<br /><br />Picurii tot mai mari de ploaie, ne-au convins sa ne intoarcem la cabana (cu un mic detour la schitul din apropiere), de unde ne-am luat bagajele si ne-am pus cortul in locul special amenajat. Desi temperatura era ok, vantul era extrem de rece si puternic. Ne-am facut de mancare (ce bine ne-a cazut ciorba calda la plic!), iar la ora 20.00 deja era intuneric si ne-am bagat in cort. Nu am adormit imediat, insa cel putin Alex a dormit pana dimineata. Raluca, din cauza fricii ei de ursi, a ramas treaza aproape toata noaptea. Doar cand vantul s-a mai linistit, a adormit si ea. :)<br /><br />Vantul puternic din timpul noptii a reusit sa inghete condensul de pe cort, insa noi nu prea am simtit acest lucru. Insa in acelasi timp, vantul a alungat toti norii, iar duminica a debutat cu un soare puternic. Efectiv parca era o alta priveliste, parca eram intr-un alt loc, acum cand era atat de insorit tot. <br /><br />Am mancat tot ce am putut ca sa nu caram cu noi pana jos si am pornit pe coborarea de la Cascada Duruitoarea. Coboratul e destul de abrupt si ne intrebam mereu oare cum o fi sa urci pe acolo. Adevarul e ca nici nu prea am vazut pe cineva sa urce, cu exceptia unui batran din zona, care la cat de voinic arata, parea ca face acest traseu in fiecare saptamana. <br /><br />Cascada Duruitoarea era la debit mic si poate nu atat de spectaculoasa, insa are farmecul ei. De aici coborasul a fost pigmentat de numeroasele grupuri si familii care urcau din Durau pana la Cascada si ne intrebau cat mai au de mers. Oameni de peste tot, de toate conditiile sociale, de toate varstele, au iesit si ei la iarba verde si aer curat. E interesant ce poate sa faca un obiectiv in viata unui om. Sunt convins ca daca le-ai spune sa urce doar pana la Fantanele pentru priveliste, desi e mai scurt, sau sa mearga la cascada care e mai lung si mai dificil, tot pentru o priveliste, oamenii ar alege-o pe a doua. Putini insa pareau ca sunt efectiv doar la o plimbare, ci pareau inversunati sa ajunga la ea, sa faca ceva.<br /><br />Noi am simtit foarte tare aceasta diferenta intre A FACE si A FI, in aceasta excursie. Muntele a fost doar un pretext pentru noi de a ne gasi linistea, de a fi impreuna intr-un fel nou, de a fi relaxati, de a ne lasa incantati de ce ni se ofera. In felul acesta, cu atitudinea potrivita, am si facut lucruri frumoase, inclusiv escalada celui mai inalt varf din viata lui Raluca! <br /><br />Iti mulumim Ceahlau pentru tot ce ne-ai oferit. Iata si cateva poze care au surprins cele spuse mai sus:<br /><br /><a href="http://www.usphoto.ro/Ceahlau_aug_2008.html">Poze din Ceahlau</a>Familia Moldovanhttp://www.blogger.com/profile/14695795082198999049noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3334199390785828689.post-55053920549948313302008-06-28T07:12:00.000-07:002008-09-10T00:01:05.428-07:00Un weekend la SinaiaIn weekendul 24 - 25 mai am fost intr-o scurta excursie (pentru Raluca) - vizita de lucru (pentru Alex) la Sinaia. Aici Alex a avut parte de a doua sedinta oficiala a Consiliului Director a ONCR iar Raluca, s-a bucurat de o vizita la castelele Peles si Pelisor si de o plimbare revigoranta prin statiune.<br /><br />Dis de dimineatza, am luat-o la pas spre Peles. Cum intri pe aleea spre castel, esti intampinat de o multime de comercianti stradali cu o gama foarte variata de obiecte traditionale mestesugaresti. Pe langa acestea poti gasi insa foarte multe obiecte si jucari kich care insa ,cum mi-am dat seama mai tarziu incanta ochii copiilor ce viziteaza Pelesul! Si sunt multi. :) <br /><br />Pelesul l-am vizitat foarte repede datorita aglomeratiei. Foarte multe gurpuri de copii veniti cu scoala. M-am distrat copios cand am descoperit ca papuceii ce se dau la intrare in muzeu sunt aceeasi ca si acum 16 ani cand am vizitat prima oara Pelesul! Ca si noi atunci, si copii de acum aveau aceeasi problema.. :) pierderea papucilor - bun prilej de distractie.Familia Moldovanhttp://www.blogger.com/profile/14695795082198999049noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3334199390785828689.post-34412517280531784612008-05-09T01:51:00.000-07:002008-12-10T11:28:55.239-08:00O calatorie in timp si spatiu - Lumea dacilorCum anul acesta Pastele si 1 Mai s-au potrivit in aceeasi saptamana, ne-am putut lua liber de oras cateva zile si am pornit pe drumurile din tara. De data aceasta am ales Tara Hategului, cu Sarmisegetuza Regia (cetatea de capatai a dacilor), Cetatile Blidaru si Costesti (de asemenea vechi cetati dacice de pe valea Gradistei, un loc de o frumusete coplesitoare), Manastirea Prislop (acasa la parintele Arsenie Boca), Cetatea Devei, Ulpia Traiana si Biserica Densus. Toate locuri frumoase, incarcate de o istorie de mii de ani ...<br/><br/>Dar sa le luam pe rand. :)<br/><br/><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEit7BtcCTvHtP99Y6WvYu6boSD1Ybddgodpxvk6xrKEvnPUMtFoD_PWQ7MSl8hEC0cVZ3dZftDQP6XxdSbqoG0Q2gEDe6T2_q3f9jmwEKyHyW1UZULYoB9HWAxLyK1H2LEZis1srKZeLmE/s1600-h/blidaru_cetatea_dacica_the_dacian_fortress.jpg"><strong><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5198636071350576274" height="149" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEit7BtcCTvHtP99Y6WvYu6boSD1Ybddgodpxvk6xrKEvnPUMtFoD_PWQ7MSl8hEC0cVZ3dZftDQP6XxdSbqoG0Q2gEDe6T2_q3f9jmwEKyHyW1UZULYoB9HWAxLyK1H2LEZis1srKZeLmE/s200/blidaru_cetatea_dacica_the_dacian_fortress.jpg" width="200" border="0" /></strong></a>In prima zi am vizitat Cetatile Blidaru si Costesti.<strong><br/>Cetatea Blidaru (vezi poza)</strong>, este situata la o altitudine de 703 m, pe culmea dealului cu acelasi nume. Traseul pana la aceasta fortareata dureaza circa 50 de min de la pensiunile din capatul Costestiului si reprezinta o poteca ce ia pieptis dealul inca de la inceput. Drumul pana la cetate este unul spectaculos, iar urcusul nu este usor de loc. Poteca este strajuita de copaci care parca fiecare are o poveste a lui, cu personalitate, cu suflet si parca cu un rol in acel loc. Am vazut copacii cu radacini groase de tot, intortochiate si iesite din pamant. Multi mesteceni si fagi inconjurandu-se unul pe altul, iar dintre ei unii parca aveau "ochi" pe trunchiurile lor drepte. Ai senzatia ca esti "urmarit" parca de aceste priviri seculare, pazitoare ale locurilor. Salamandrele negre cu pete portocali, exotice de dreptul, iti taie mereu calea. Ai senzatia ca pasesti, ca te afunzi parca intr-o lume ireala, din alte timpuri.<br/><br/>Bucuria este mare cand, la finalul urcusului pe culmea dealului, descoperi zidurile antice ale cetatii dacice! Am ajuns, iar primul sentiment este unul coplesitor: te bucuri ca ai reusit sa ajungi acolo, esti plin de viata si energie si totusi nu iti vine sa vorbesti tare, sa razi zgomotos sau sa alergi... Nu poti decat sa pasesti usor, cu smerenie, coplesit de loc, de istorie si de toate intamplarile petrecute in mii de ani pe aceste locuri binecuvantate.<br/><br/><strong>Cetatea Costesti</strong> este situata de asemenea pe culmea unui deal, numit Cetatuia, vecin cu Blidaru. Traseul este mai usor, pe drum de tara pietruit si dureaza circa 40 de min. Cetatea Costesti este mai intinsa ca suprafata ca si Blidaru, cu doua sanctuare vizibile: Sanctuarul Mare si Sanctuarul Mic. Cu un trecut mai zbuciumat si mai violent decat celelate fortarete dacice, si aici te simti coplesit de ceea ce este in jurul tau vizibil sau inca acoperit de pamant. Dealurile acoperite de padurea deasa ofera o priveliste uluitoare de jur imprejurul cetatii. Lumina calda a asfintitului mangaie aceste locuri, iti incalzeste si iti umple inima de bucurie.<br/><br/>A doua zi am pornit cu masinile prin <strong>Tara Hategului. </strong>Ziua se arata ploioasa dar asa cum vom vedea pe tot parcursul zilei, ploaie ne va ocoli: tot timpul acolo unde ne-am oprit soarele iesea dintre nori, iar cum plecam incepea din nou ploaia. Am fost uimiti de aceaste "mici minuni" cu care am fost binecuvantati in tot timpul acestei calatori :) .<br/><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2wPGiw4qjNcMq8CJOp3Uv2q-FPymVTPZ2EzNJQ4rHGXhlmIKl_ko41TOdSM8kPHm2HaW9Er1dkLuBouVj4HXswVuxYem2YBE8Ppr1N6JYcpRdMvaqkhIO7N-c29wrr69JAsW8-yZyDfo/s1600-h/prislop.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5198643956910531746" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2wPGiw4qjNcMq8CJOp3Uv2q-FPymVTPZ2EzNJQ4rHGXhlmIKl_ko41TOdSM8kPHm2HaW9Er1dkLuBouVj4HXswVuxYem2YBE8Ppr1N6JYcpRdMvaqkhIO7N-c29wrr69JAsW8-yZyDfo/s200/prislop.jpg" border="0" /></a>Primul popas al zilei a fost la <strong>Manastirea Prislop (in poza e biserica)</strong> la Mormantul parintelui Arsenie Boca. Desi acum erau aici foarte multi oameni care fie participau la slujba, fie se rugau la mormantul parintelui Arsenie sau se plimbau pe potecile manastirii, am regasit aceasii liniste parca deasupra la tot, aceeasi liniste si netulburare pe care am simtit-o la 14-15 ani, cand mama ne-a adus pentru prima data la Prislop. Parintele Arsenie este acolo mereu, prezent, ascultand, dand mangaiere si sfat bun la fiecare care il cere.<br/><br/><strong>Sarmisegetusa Ulpia Traiana</strong>, urmatoarea oprire, este o cetate romana, capitala a provinciei Dacia, construita de romani dupa distrugerea Sarmisegetuzei Regia. Aflata pe drumul catre Caransebes, Ulpia Traiana este o marturie a trecerii romanilor pe aceste meleaguri. De departe mult mai bine pastrata decat vechile cetati dacice distruse in razboaiele de cucerire, Ulpia Traiana nu a avut insa aceasi forta enigmatica, aceasi atractie pentru noi ca si cetatile dacice. Parea lipsita de consistenta sacra si de linistea aceea mistica.<br/><br/>De aici, la cativa km, se afla<strong> Biserica Densus,</strong> cea mai veche biserica de piatra de pe teritoriul romanesc. Construita in jurul anul 400 D.C. cu piatra adusa de la Ulpia Traiana, aceasta biserica este o dovada a crestinismului timpuriu de pe aceste meleaguri. Biserica are o arhitectura un pic stranie pentru zilele noastre. Pictura originala este inca pastrata pe unele portiuni din ziduri si de asemenea reprezinta sfinti pictati in posturi mai rar intalnite in bisericile noastre.<br/><br/>Spre seara ne-am oprit la <strong>Cetatea Devei</strong>. In curs de renovare si modernizare, la Cetatea Devei se poate urca cu un funicular modern. Acesta a fost un nou prilej pentru grupul nostru sa ne distram copios, ba sa amuzam si pe responsabilii cu siguranta transportului pana la cetate. Privelistea este uimitoare de pe deal. Locul este si el incarcat de istorie, mult mai vechi decat s-ar crede. La coborare am cantat si am dansat un pic cu Dan Bitman si Holograf. :)<br/><br/><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6yn7Xa1tb72e3kjJCH95iClOoeWtX-FrGFYRdM9cp76QaIWPnKaYgf64iPJnP59QIuBbnbs_DaY66j6vg-iSLz1tRNRQIFtwGMcnwj8chQwtVCgUOQIx0F_tv2WM9Wm5R9AztSwfkbKA/s1600-h/81951-DSC00957.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5198652379341399218" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6yn7Xa1tb72e3kjJCH95iClOoeWtX-FrGFYRdM9cp76QaIWPnKaYgf64iPJnP59QIuBbnbs_DaY66j6vg-iSLz1tRNRQIFtwGMcnwj8chQwtVCgUOQIx0F_tv2WM9Wm5R9AztSwfkbKA/s200/81951-DSC00957.jpg" border="0" /></a>Pentru ultima zi a excursiei noastre am pastrat cetatea <strong>Sarmisegetuza Regia</strong>, cetatea dacica din mijlocul muntilor. Drumul de acces la cetate porneste din localitatea Costesti si merge pe firul Gradistei pe drum forestier de circa 20 de km, din care 15 km se pot parcurge cu masina mica (dar destul de anevoios), iar apoi la picior ultimii 5 km. La Sarmisegetuza nu ajungi usor. Este in mijlocul muntelui, inconjurata de paduri cu acces intortocheat... si intr0un fel este bine ca este asa! Impactul aici este extraordinar de puternic! Inca de la intrarea in cetate prin poarta de est esti intampinat de copaci uriasi, asemanatori coloanelor din catedralele gotice. Acesti copaci sunt doar acolo, in interiorul zidurilor de aparare. Pasesti incet pe poteca de-a lungul vechiului drum pavat. Din loc in loc, pe unele trunchiuri ale copacilor vezi scrijelituri de cutit, vandalizari cum vedem destul de des prin padurile noastre. Insa acesti copaci insufletiti se vindeca singuri intr-un mod miraculos. Le-am vazut ranile provocate de oameni cicatrizandu-se intr-un mod cu totul special, formand parca niste flori.<br/><br/>Ca si la Blidaru si Costesti, si aici esti coplesit cu totul de atmosfera de liniste si pace, dar si de mister! Te trec fiori fara sa iti fie frig, lacrimile iti umezesc ochii fara sa stii de ce, simti ceva inexplicabil si cel mai la indemana lucru este sa te abandonezi locului acesta sfant. Nu poti decat sa iti ceri iertare ca esti acolo, ca prin prezenta ta tulburi acea liniste si armonie. <br/><br/>Razele soarelui inca strabat ramurile copacilor. La capatul potecii, in jos se deschide un luminis in care sunt amplasate sanctuarele acestui templu. Mergem printre ele, iar tentatia este foarte mare sa intri in mijlocul lor si sa simti timpul si spatiul... intr-una ... Sa afli cine esti? De unde vii? Ce cauti aici si acolo? ... Dar ceva te opreste: nu poti sa treci dincolo! Nu exista nici un semn de "nu treceti" sau "interzis accesul", si totusi ceva te tine si nu poti sa treci dincolo de piatra imprejmuitoare de 20 cm inaltime! Sentimentul este puternic, cutremurator. Nu poti decat sa te asezi deoparte si spui o rugaciune.<br/><br/>Deodata cineva intra in centrul Sanctuarului mare si o ploie torentiala se porneste din senin. Zambesc in sinea mea: "da, este bine ca este asa!". Nu putem umbla cum vrem noi intr-un loc sacru. Apa spala, curata acest loc de atingerea lumeasca, de nestiinta si inconstienta noastra. Omul iese din sanctuar si ploaia se opreste. Deja multi dintre noi, speriati de ploaie, au plecat deja de acolo. Soarele incet, incet isi arata din nou fata printre nori. Pornim si noi usor la vale. Nu putem explica aceste intamplari. Suntem inca impresionati si marcati. Aceasta senzatie o vom purta mereu cu noi! Trairile ce le-am avut in acele momente, ne infioreaza inima si acum. Suntem asa de mici in acest Univers, atat de putin cuprindem cu mintea noastra... avem constienta ca este ceva dincolo, ceva necuprins si neinteles inca, mult peste noi..<em> si este imposibil</em> <em>sa nu crezi sau sa nu mai crezi...</em><br/><br/><br/><span><em>Mentiune: Pozele din acest articol sunt luate de pe internet. Pozele facute de noi la toate aceste locatii, le gasiti urmand link-ul de mai jos:</em></span><br/><span><br/></span><a href="http://www.usphoto.ro/Samisegetuza_mai_2008.html"><a href="http://www.usphoto.ro/Samisegetuza_mai_2008.html">Poze de la Blidaru, Cetatuia Costesti, Manastirea Prislop, Ulpia Traiana, Biserica Densus, Deva si Sarmisegetuza Regia</a>Familia Moldovanhttp://www.blogger.com/profile/14695795082198999049noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3334199390785828689.post-58516056933603151172008-04-14T03:42:00.000-07:002008-05-10T03:25:21.370-07:00Primavara la BucurestiIn perioada 11-13 aprilie am fost impreuna la Bucuresti unde Raluca s-a intalnit cu prietenele ei vechi din facultate, a luat contact cu viata "minunata" din Bucuresti si a vazut o emisiune despre experimente ciudate.<br/><span><a href="http://www.usphoto.ro/Primavara_Bucuresti.html"><a href="http://www.usphoto.ro/Primavara_Bucuresti.html">Raluca la plimbare prin Bucurestiul primavaratic</a><br/></span><br/>Alex a participat la Adunarea Generala a Cercetasilor Romaniei unde a candidat ca presedinte si a fost ales.<br/><a href="http://www.usphoto.ro/AG_scout_2008.html"><a href="http://www.usphoto.ro/AG_scout_2008.html">Poze Adunare Generala ONCR 2008</a>Familia Moldovanhttp://www.blogger.com/profile/14695795082198999049noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3334199390785828689.post-39839771657536122622008-04-05T14:41:00.000-07:002008-05-10T03:30:24.555-07:00Istoric 2008 (ian-martie)<strong>29 martie 2008 - Cheile Turenilor</strong><br/><a href="http://www.usphoto.ro/Ch_Turenilor_mar_08.html"><a href="http://www.usphoto.ro/Ch_Turenilor_mar_08.html">Poze de la catarat in Cheile Turenilor</a><br/>Am fost la catarat impreuna cu Sabin. Am reusit sa ne filam unul pe altul, sa ne testam "increderea" cu viata unul in celalalt. Raluca a reusit sa se catere fara probleme pe un traseu de "4+" pana la vreo 15 metri inaltime, fiind prima data cand reuseste asa ceva.<br/><br/><br/><strong>8-9 martie 2008 - Calnic, Sibiu, Fagaras, Codlea, Prejmer, Sighisoara</strong><br/><a href="http://www.usphoto.ro/Turul_Cetatilor_mar_2008.html"><a href="http://www.usphoto.ro/Turul_Cetatilor_mar_2008.html">Poze din Turul cetatilor sasesti</a><br/>Pornita initial ca un drum spre a ne vedea mamele cu ocazia zilei de 8 martie, am ajuns sa facem un adevarat tur prin cetatile care ne-au trecut prin fata in drumul nostru. Desi a plout majoritatea timpului, ne-am simtit f bine impreuna si a fost o excursie reusita. Mai ales ca venea dupa o perioada de 7 we in care Alex a fost plecat la teambuildinguri si deci nu prea am petrecut timp de calitate impreuna.<br/><br/><strong>Calnicul</strong> a fost o surpriza placuta prin grija cu care este intretinut. Aici am aflat despre un obicei sasesc: ei tineau slanina intr-un turn din cetate pentru ca se pastra in conditii ideale de prospetime.<br/><br/><strong>Sibiul</strong> a fost de departe cea mai placuta experienta, simtind din plin o atmosfera de oras european. Avem de multe ori impresia ca suntem la Bratislava, prin curatenia drumurilor, prin numeroasele puburi, restaurante si magazine de bun gust, prin spatiile pietonale generoase, prin aspectul de oras medieval renovat modern.<br/><br/>Cetatea de la <strong>Fagaras </strong>ne-a permis tocmai datorita lispei de amenajare sa avem<br/> parte de o mica aventura prin balariile si camerele darapanate ale cetatii.<br/><br/><strong>Codlea</strong> a fost pentru Raluca o surpriza mare pentru ca acum a vazut pasajul pietonal in zona fostei pieti de zi, care acum este desfintata. Foarte frumos luminata si ingrijita.<br/><br/><strong>Prejmer</strong> a surprins prin dimensiunile ca suprafata. Desi nu am putut intra fiind inchisa duminica pentru vizite, am dat un tur si parea a fi chiar o constructie zdravana.<br/><br/>In drum spre Sighisoara am incercat sa urcam si la Rupea si Saschiz, dar din cauza ploii era prea mult noroi in zona. Asa ca ne-am hotarat sa le lasam pe o data viitoare. Ajunsi la <strong>Sighisoara</strong>, ne-am dat seama ce diferenta majora poate fi intr-un loc in care nu au fost investiti bani desi potentialul turistic ar fi asemanator. Ca oportunitati, ca si cladiri, ca si istorie, cele 2 orase ar putea fi echivalente, insa Sighisoara ne-a primit cu multe balti, cu moloz, cu cladiri darapanate, cu mizerie pe strazile cetatii, fara placi si directii explicative la cladiri, cu restaurante putine si aproape tot ce putea fi de vizitat era inchis!<br/><br/><br/><strong>24 februarie 2008 - Piatra Secuiului</strong><br/><a href="http://www.usphoto.ro/P_Secuiului_feb_2008.html"><a href="http://www.usphoto.ro/P_Secuiului_feb_2008.html">Poze de la drumetia pe Piatra Secuiului</a><br/>In primul we cu masina proprie am si dat o tura pana la Piatra Secuiului unde am facut o drumetie de o zi. Vremea a fost superba, peisajul de vis, am vazut o gramada de parapantisti si ne-am distrat fain impreuna.<br/>Familia Moldovanhttp://www.blogger.com/profile/14695795082198999049noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3334199390785828689.post-86732275914284155252008-04-05T04:16:00.001-07:002008-04-05T07:08:44.972-07:00Istoric 2007<strong>9 iunie 2007 - Piatra Singuratica</strong><br/><a href="http://www.usphoto.ro/P_Singuratica_iun_2007.html">http://www.usphoto.ro/P_Singuratica_iun_2007.html</a><br/>Tema acestei excursii a fost "oare vine ursul?". A fost haios momentul cu ploaia ce venea si noi mancam lejeri. Insa cand a inceput sa picure cu stropi mari de tot, in mai putin de<br/> 3 minute eram cu totul in cort. Noaptea am avut parte de o liniste extraordinara cu care nu eram <br/>deloc obisnuiti, iar dimineata am fost treziti de vacutele cu talangi care au vrut sa deguste cortul<br/>nostru verde. <br/><br/><strong><br/>27-30 aprilie 2007 - Roma</strong><br/><a href="http://www.usphoto.ro/Roma_apr_2007.html">http://www.usphoto.ro/Roma_apr_2007.html</a><br/>Aceasta excursie a fost planificata de Marcela si Alex pentru parintii lor, ca aniversare a 30 de ani de la cununia lor civila. Asa ca am pregatit tot inca din decembrie 2006, cu rezervari si chestii de vizitat. A fost <br/>o adevarata reusita sub toate aspectele, toata lumea a fost incantata si doritoare de repetare de astfel de experiente pe viitor. Sa nu uitam noaptea magica a noastra, care a si ramas in cliseul <br/>micii noastra familii "ca la Roma!".<br/><br/><br/><strong>10 aprilie 2007 - Casatoria civila la Tg. Mures</strong><br/><a href="http://www.usphoto.ro/Casatorie_civila_10_apr_2007.html">http://www.usphoto.ro/Casatorie_civila_10_apr_2007.html</a><br/>Amandoi am fost cu totul impresionati de acest eveniment, care desi credeam ca va fi ceva banal, a avut o incarcatura emotionala deosebita. Totul chiar a fost simbolic si solemn, iar masa de la restaurantul medieval Excalibur a intregit o zi splendida pentru noi doi.<br/><br/><br/><strong>20 ianuarie 2007 - Muntii Vladeasa</strong><br/><a href="http://www.usphoto.ro/Vladeasa_ian_2007.html">http://www.usphoto.ro/Vladeasa_ian_2007.html</a><br/>Am fost impreuna cu Sabin si Ina intr-o excursie tare frumoasa. Multa zapada, o drumetie pe ceata pana in varf, cu un vant puternic si forme ciudata de zapada la tot pasul. Ne-am bulgarit, ne-am jucat, am ras mult si am povestit despre viitorul nostru impreuna ca familiei si comunitate.<br/><br/>Familia Moldovanhttp://www.blogger.com/profile/14695795082198999049noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3334199390785828689.post-28150442009625078212008-04-05T04:15:00.002-07:002008-04-09T07:22:49.304-07:00Istoric 2006<strong>31 decembrie 2006 - Rosia</strong><br/><a href="http://www.usphoto.ro/Revelion_Rosia_dec_2006.html">http://www.usphoto.ro/Revelion_Rosia_dec_2006.html</a><br/>Desi majoritatea oamenilor au fost deosebiti, Sabin-Ina-Paul-Ioana-Fran cu baietii, cred ca eram cam saturati de cat am calatorit pana atunci si poate era mai potrivit un revelion mai domestic. Poate si cadrul fizic (casa darapanata si cu podea de pamant), vremea ploioasa si noroioasa, precum si prezenta "cabanierului" care era cam lipsit de maniere, a facut sa nu ajute la senzatia de comfort dorita. Tin minte insa pe Sabin care mereu incerca sa aiba o atitudine pozitiva, sa cante, sa glumeasca, sa ne inveseleasca, desi era clar ca si pentru el era o provocare. <br/><br/><br/><strong>8-18 decembrie 2006 - Budapesta, Viena, Bratislava, Schlaining, Graz<br/></strong>Un tur de toata spendoarea prin tarile vechiului imperiu Austro-Ungar. Ar fi atatea de povestit aici: parca fiecare zi era cat o saptamana acasa!<br/>Prima zi in<strong> Budapesta</strong> am umblat cel putin 20 de km pe jos si am vazut cam 70% din obiectivele turistice ale orasului. Am papat langos de la mama lui ungara, am fost intr-o cafenea de unde nu mai credeam ca o sa ridicam si unde am baut un ceai foarte bun si adus intr-un recipent interesant, ne-am jucat in parc cu copiii si mai ales ne-am pozat cu tot ce am putut. Am ajuns franti acasa, dar inceputul era promitator.<br/><a href="http://www.usphoto.ro/Budapesta_dec_06.html">http://www.usphoto.ro/Budapesta_dec_06.html</a><br/>La <strong>Viena</strong> am stat la Ravi acasa unde ne-am simtit excelent. Am vorbit despre orice, ne-a invatat cum face el un ceai excelent din condimente arabe, am vazut cum face paine de casa <br/>(iar cand am ajuns acasa am inceput sa facem si noi), Corina (colega lui de apartament) ne-a invatat sa facem supa de dovleac (care a devenit favorita noastra) si in general ne-am simtit ca acasa in toata perioada respectiva. In ultima seara din Viena, cand am revenit de la Schlaining, am fost cu Ravi la clubul asociatiei sale (foarte faina idee) unde am vazut un film misto si un concert Pink Floyd. Am vizitat apoi cam tot ce era de vizitat: Castelul de vara de la Shonbrun (cu gradinile si mai ales cu Gradina Zoologica super faina), Hofburg, Ring, Donau Tower, Planetariumul, Muzeul cu animale exotice, Casa si muzeul Hunterwaser, Catedrala Sf. Stephan, si alte locuri pe care acum nu ni le mai aducem exact aminte. Senzatia ce ne-a lasat-o Viena a fost de fosta capitala de imperiu, cu cladiri impozante, cu multa istorie si traditie.<br/><a href="http://www.usphoto.ro/Viena_dec_06.html">http://www.usphoto.ro/Viena_dec_06.html</a><br/>Cat am stat la Viena am dat o fuga de o zi si pana la <strong>Bratislava,</strong> care era la doar 60 de km de noi, unde am avut parte de un mic ghidaj al unei tipe de pe hospitality club, insa pana la urma tot noi de capul nostru ne-am descurcat mai bine. E un orasel tare ingrijit (ma refer aici cel putin la centru pe unde am fost), cu specific medieval, cu multe chestii de facut si vizitat. Ne-a placut o biserica total albastra, numeroasele statui din bronz aflate la colt de strada, precum si un restaurant cu specific slovac, unde practic puteai sa inveti toata istoria acestei tari. Printre nazbatii amintim pozele in care imitam statuile sau incercam sa le miscam, sau cand ne-am pus la coada unui grup de tineri germani ce cantau voiosi, si noi incepand sa cantam cu ei impreuna sau cand Raluca a devenit extrem de "vesela" dupa o jumatate de bere slovaca!<br/><a href="http://www.usphoto.ro/Bratislava_dec_06.html">http://www.usphoto.ro/Bratislava_dec_06.html</a><br/>Dupa ziele de la Viena ne-am imbarcat spre<strong> Schlaining</strong> unde Sabin cu Ina locuiau si lucrau la EPU (European Peace University). Am stat impreuna cu ei si ne-am simtit ca la noi acasa intr-un mod greu de explicat. Am cantat cu ei, am gatit, am fost la baschet si ping-pong impreuna, am stat cu ceilalti studenti de la EPU si fumand din sisa, am fost la baile termale, am vizitat<strong> Grazul,</strong> totul intr-o atmosfera linistita si pasnica. Efectiv zile de vis impreuna cu nasi si prietenii nostrii dragi!<br/><a href="http://www.usphoto.ro/Schlaining_Graz_dec_06.html">http://www.usphoto.ro/Schlaining_Graz_dec_06.html</a><br/><br/><br/><strong>30 octombrie 2006 - Debrecen<br/></strong><a href="http://www.usphoto.ro/Debrecen_oct2006.html">http://www.usphoto.ro/Debrecen_oct2006.html</a><br/>De ziua la Raluca, Alex practic a rapit-o si a dus-o la Aquaticum din Debrecen. A fost prima data cand Raluca a iesit din tara!<br/><strong><br/><br/>30 septembrie 2006 - Garda, Felix si Ciucea<br/></strong><a href="http://www.usphoto.ro/Sep2006.html">http://www.usphoto.ro/Sep2006.html</a><strong><br/></strong>Un mic turneu in care am fost cu CRIM la Garda la cabana Speo, apoi la Felix la parintii lui Alex care erau acolo in concediu si in drum spre Cluj ne-am oprit si la Ciucea la Muzeul Octavian Goga.<strong><br/><br/><br/>1 mai 2006 - Pestera Humpleu</strong><br/><a href="http://www.usphoto.ro/Humpleu_mai_2006.html">http://www.usphoto.ro/Humpleu_mai_2006.html</a><br/>Am fost impreuna cu cei de la CRIM Tabere la Pestera Humpleu de langa Doda Pilii. In prima zi am facut TSA la faleza iar a doua zi ne-am bagat vreo 8 ore in Humpleu. A fost o super experienta pentru amandoi in care am trecut prin toate starile: frica, frig, incantare, andrenalina, nervi, incurajare... Oricum am strabatut doar 10% din pestera, care<br/> este a doua ca lungime din tara, dar inca mai are parti neexeplorate.<br/><br/><br/><strong>martie 2006 - Cheile Turzii si Salina din Turda</strong><br/><a href="http://www.usphoto.ro/Ch_Turzii_martie_2006.html">http://www.usphoto.ro/Ch_Turzii_martie_2006.html</a><br/>O excursie de o zi plina de aventura si distractie. Am lins peretii din salina, am facut ecouri ciudate in avenele imense, ne-am dus aproape de prapastie, era sa fim loviti de un parapantist si am mancat niste prajituri super bune la cofetaria Dana din Turda.<br/>Familia Moldovanhttp://www.blogger.com/profile/14695795082198999049noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3334199390785828689.post-32058712252747668222008-04-05T04:15:00.001-07:002008-04-09T15:16:14.129-07:00Istoric 2005<strong>29 decembrie 2005 - 2 ianuarie 2006 - Stanceni<br/></strong><a href="http://www.usphoto.ro/Rev_Stanceni_dec_2005.html">http://www.usphoto.ro/Rev_Stanceni_dec_2005.html</a><strong><br/></strong>Impreuna cu Sabin, Ina, Paul si Ioana am petrecut zile idilice la casa bunicilor lui Sabin de la Stanceni. Desi aveam doar o camera la comun, ne spalam la lighean si mergeam la toaleta in spatele casei, aceste lucruri efectiv ne-au unit in loc sa ne irite. Am facut drumetii pe Stanca Somilor si Varful Zespezel, am cantat, am gatit si ne-am jucat tot felul de chestii. In ziua de 31 dec am fost intr-o tura de cam 10 ore, de abia ajungand in timp acasa pentru a ne pregati de Revelion. Desi eram rupti de oboseala, ne-am aranjat frumos si am rezistat putin dupa ora 1!<br/>A doua zi am facut un exercitiu de stabilire a rezolutiilor pentru anul 2006. A fost chiar amuzant procesul, Alex luandu-si responsabilitatea sa le readuca aminte celorlalti de aceste angajamente.<strong><br/><br/>17-19 decembrie 2005 - Rachitele<br/></strong><a href="http://www.usphoto.ro/Rachitele_dec2005.html">http://www.usphoto.ro/Rachitele_dec2005.html</a><strong><br/></strong>Aceasta drumetie are mai multe semnificatii. A fost testul meu ca trainer de teambuilding pentru echipa din acel moment din De KLAUSEN, a fost prima introducere a Ralucai la viitorii ei colegi (unde a si lucrat ptr 2 luni), dar si primul accident cu masina. Luate pe rand: se pare ca am trecut testul si de atunci am inceput sa castig o paine cinstita din munca asta, Raluca a fost bine integrata dar nu si-a gasit locul profesional (astfel ca in martie 2006 lucra deja la Addveritas), iar cu masina am reusit sa derapez pe un drum cu zapada tasata, in urma caruia am indoit serios bara din spate a masinii si usa spate dreapta. Nimeni nu a fost ranit, avand insa o adevarata aventura cu gasirea politistului din sat si intocmirea procesului verbal de accident.<strong><br/><br/><br/>22 iulie 2005 - Straja</strong><br/><a href="http://www.usphoto.ro/Viata_iul_2005.html">http://www.usphoto.ro/Viata_iul_2005.html</a><br/>Am fost impreuna la tabara pentru liderii Kaizen (Impact) din proiectul FNO. Am fost pe varful Straja, am facut trante libere, ne-am dat pe sfori si am vorbit mult despre noi doi ca si cuplu.<br/><br/><strong><br/>iulie 2005 - Turneu prin Transilvania</strong><br/><a href="http://www.usphoto.ro/Iulie_2005.html">http://www.usphoto.ro/Iulie_2005.html</a><br/>In vreme ce prin toata tara erau inundatii iar mami de la Brasov era cu inima cat un purece ca pe unde ii umbla fata, domnisoara Raluca (fara sa stea prea mult pe ganduri) s-a urcat in tren si a ajuns la Cluj. De aici, <br/>impreuna cu Alex, au pornit intr-o aventura a turului Maramuresului si Ardealului. <br/>Prima oprire, lacul Apa, aproape de Satu Mare, unde am ajuns pe inserate, fara sa vedem prea multe in jur. Oricum o baia buna tot am facut sub cerul de stele.Mult mai mare fu incantarea cand, dimineata ne-am trezit cu un peisaj deosebit in fata ochilor: aer de mare, apa multa, soare si nisip..iar in zare muntii Maramuresului. Peisaj nemaipomenit ce ne-a lasat cu gura cascata de uimire. <br/><br/>In urmatoarele zile ne-m bucurat de diverse perindari si "rataciri controlate":).. <br/>prin taramul din alta lume parca al Maramuresului. <br/>La Sighet, am simtit fiorii reci ai inchisorii. Timp de mai bine de patru ore am simtit fiorul rece si sumbru al acelui loc, martor al unor chinuri <br/>inimaginabile. <br/>Impactul a fost puternic asupra noastra. Ne amintim in mod deosebit din acest <br/>muzeu un perete intreg cu scrisori, insemnari, vederi si telegrame pentru sau de la cei inchisi si rudele lor. Efectiv, nu iti puteai stapani lacrimile. <br/>Istoria are pentru noi toti lectii crude uneori; numai de le-am invata, insa!<br/><br/>La Sapanta am dormit pentru o noapte in casa unui prieten al lui Alex, Marius! O experienta de neuitat. Stiti documentarele acelea de la Tezaur Folcloric, unde aratau case din Maramures cu scoarte, paturi, perne colorate, farfurii pe pereti si alte minuni de acest gen?! Exact asa era casa lui Marius! Am vrut sa ne punem cortul in curte, sa dormim afara dar ti-ai gasit... nu se poate asa ceva! Oaspetii trebuie gazduiti in casa mare! Si uite asa, am avut parte de tratament regesc, odihnindu-ne pentru o noapte intr-o casa de adevarati maramureseni.<br/><br/>Cimitirului din Sapanta nu degeaba i s-a dus vestea! Este intr-adevar VESEL si, evident, mandria satului. :) <br/> Rotile buburuzei noastre rosii, ne-au purtat apoi la Manastirea Barsana, loc de basm care la vremea aceea, era cea mai inalta biserica de lemn din Europa! Ne-am plimbat prin curtea frumos ingrijita si plina de flori a manastirii<br/> iar sufletele noastre au simtit pacea acestui loc binecuvantat .<br/><br/>Inca vreo doua zile am mai cutreierat prin Maramures, un tinut cu totul deosebit, parca rupt de restul tarii prin atmosfera, atitudinea oamenilor si frumusetea locurilor. Am vazut dealuri verzi scaldate pe inserat in lumina calda a soarelui apunand dupa muntii, femei tinere frumoase cu fete luminoase si ochi plini de veselie, copii mereu cu zambetul pe buze si obraji rosii de la joaca si alergatura :) <br/>Vorba lui Alex: "Mai, de-oi vrea vreodata sa imi iau lumea in cap.. apoi stiu unde sa vin!" :)<br/><br/> Tin minte a ne-am ratacit la un moment dat intr-un satuc ascuns printre dealuri si munti..ne-am oprit sa intrebam pe unde suntem si nici nu am apucat sa coboram bine geamurile masinii ca am fost inconjurati instant de femei, barbati si copii, care mai de care mai haios in explicatii si in indicatii de drum, debordand a voie buna si atat de dornici sa ne ajute!<br/><br/>In ultima noapte petrecuta in Maramures, am vrut sa ne aranjam cortul undeva pe valea Cavnicului insa nici un loc nu a fost prea propice.. asa ca am fost nevoiti sa ne continuam drumul desi se insera si era musai sa inoptam totusi undeva! Am ajuns intr-un alt satuc maramuresan, "Surdesti" unde am ramas fara grai cand tanti Maria, o femeie din sat, pur si simplu ne-a primit cu atata bunavointa si drag ca nu ne venea sa credem! Am fost dea dreptul coplesiti: draga de ea ne-a adus lapte proaspat muls, palinca iar dimineata, cand ne-am trezit ne-a intimpinat cu niste placinte cu branza.... Dumnezeule! Ce bunatati! <br/><br/>Nicaieri in tara nu am avut parte de asa tratament, de oameni atat de deschisi si primitori, gata sa dea ce au mai bun oricarui strain ce le calca pragul!<br/><br/><br/><strong>aprilie 2005 - prin judetul Hunedoara</strong><br/><a href="http://www.usphoto.ro/aprilie_2005.html">http://www.usphoto.ro/aprilie_2005.html</a><br/><br/>De Paste, pentru prima data pentru Ralu, la Hunedoara. Am mers cu stopul, am vizitat castelul, ne-am pozat si ne-am plimbat prin Hundoara cu Claudia si prietenul ei, Andrei.<br/><br/><strong>februarie - octombrie 2005 - Iasi<br/></strong><a href="http://www.usphoto.ro/Iasi_2005.html">http://www.usphoto.ro/Iasi_2005.html</a><br/>Raluca a venit de mai multe ori la Iasi in vizita la Alex. Sunt de pomina noptile cand trenurile erau blocate in Campia Baraganului, dar mereu trenul Ralucai reusea sa "scape" si sa ajunga la Iasi. Printre momentele cele mai misto de aici au fost plimbarile prin Copou si gradina Botanica, gratarul de la lacul Venezia, stagiul de animatie Kaizen, vizita acasa la domnul profesor Budei si mai ales in octombrie 2005 cand Alex a cerut-o de sotie pe Raluca folosind un "quest"!<strong><br/></strong><br/>Familia Moldovanhttp://www.blogger.com/profile/14695795082198999049noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3334199390785828689.post-67371822545691304542008-04-05T04:14:00.001-07:002008-04-09T15:17:15.114-07:00Istoric 2004Pe 11 decembrie ne-am intalnit pe internet jucand sah. Am intrat in vorba pe chat-ul sitului si dupa cateva partide ne-am transferat discutiile pe YM. Si aceasta forma de comunicare si-a gasit limitele destul de curand, astfel ca am trecut pe telefon. Am reusit sa vorbim asadar la "prima intalnire" cam 6 ore non-stop.<br/><br/>Dupa cateva zile de tacere, am inceput din nou sa conversam, astfel ca ne-am hotarat sa ne vedem la Brasov imediat dupa Craciun. Intre timp ne-a venit ideea ca poate ar fi mai dragut sa mergem impreuna de Revelion la Marea Neagra, astfel ca am facut rezervari desi inca nici nu se vazusem la fata vreodata.<br/><br/>Intalnirea de la Brasov a fost simpatica, cu multe emotii de ambele parti, iar seara la intalnirea cu parintii Ralucai la Codlea, lucrurile chiar s-au linistit. <br/><br/>A doua zi am plecat impreuna la mare, unde am avut un Revelion foarte ploios, <br/>dar nici ca ne-a pasat! Am cutreierat toata Constanta, am gatit impreuna, ne-am<br/> plimbat pe plaja friguroasa. Iar chiar la cumpana dintre ani, ne-am gasit cu o sticla <br/>de sampanie pe o barca marinareasca lasata pe plaja, vazand artificii din 3 orase simultan (Navodari, Mamaia si Constanta) si auzind zeci de sirene ale navelor de pe mare.<br/><a href="http://www.usphoto.ro/intalnire_dec2004.html">http://www.usphoto.ro/intalnire_dec2004.html</a><br/>Familia Moldovanhttp://www.blogger.com/profile/14695795082198999049noreply@blogger.com0